Conflictul dintre SUA și Iran a început pe 28 februarie, când Statele Unite și Israelul au lansat operațiuni militare împotriva Teheranului. Administrația a notificat Congresul pe 2 martie, declanșând astfel termenul de 60 de zile prevăzut de Legea Puterilor de Război din 1973. Această lege, adoptată după războiul din Vietnam și bombardamentele secrete ale lui Richard Nixon în Cambodgia, impune președintelui să obțină aprobarea Congresului pentru a continua operațiunile militare după 60 de zile sau să retragă forțele implicate în ostilități.
Hegseth a argumentat că, de la începutul negocierilor de încetare a focului pe 8 aprilie, schimburile de foc directe au încetat, iar acest lucru ar trebui să oprească ceasul. „Pentru scopurile Legii Puterilor de Război, ostilitățile care au început pe 28 februarie s-au încheiat”, a declarat un oficial al administrației pentru Reuters. „Nu a mai avut loc niciun schimb de foc între forțele americane și Iran de marți, 7 aprilie.”
Cu toate acestea, realitatea pe teren este mai complexă. Deși atacurile aeriene și cu rachete au fost oprite, forțele americane și iraniene continuă să fie implicate în ostilități în și în jurul Strâmtorii Hormuz. Pe 20 aprilie, armata americană a tras asupra și a capturat nava container iraniană Touska, iar Teheranul a răspuns prin capturarea a două nave comerciale străine câteva zile mai târziu. Președintele Trump a avertizat în mod repetat că loviturile ar putea fi reluate, iar blocada navală a porturilor iraniene rămâne în vigoare.
Democrații din Senat au respins ferm argumentul lui Hegseth. Senatorul Tim Kaine din Virginia a declarat că „nu cred că statutul ar susține acest lucru”, iar Adam Schiff din California a subliniat că „încetarea utilizării unor forțe în timp ce se folosesc altele nu oprește cumva ceasul”. Senatorul republican Susan Collins din Maine a rupt rândurile pentru a se alătura democraților, afirmând că „autoritatea președintelui ca comandant-șef nu este fără limite” și că termenul de 60 de zile „nu este o sugestie, ci o cerință”.
Experții legali sunt, de asemenea, critici. Bruce Fein, fost procuror general adjunct asociat și expert în drept constituțional și internațional, a declarat pentru Al Jazeera că legea „nu spune nicăieri” că termenul „se oprește dacă există o încetare a focului”. El a avertizat că o astfel de interpretare „transformă legea într-un tigru de hârtie”. Fein a adăugat că „adevăratul element aici este că, conform principiilor dreptului internațional de la Nürnberg, suntem angajați într-un război de agresiune criminal”.
O altă strategie discutată este redenumirea operațiunii pentru a ocoli termenul. Richard Goldberg, fost director pentru combaterea armelor de distrugere în masă ale Iranului în Consiliul Național de Securitate al lui Trump, a sugerat tranziția la o nouă operațiune numită „Epic Passage”, care ar fi „o misiune de autoapărare concentrată pe redeschiderea strâmtorii, rezervându-și dreptul la acțiuni ofensive”.
Legea Puterilor de Război permite o extensie limitată de 30 de zile, dar doar pentru retragerea în siguranță a forțelor, nu pentru continuarea operațiunilor de luptă pe termen nelimitat. În plus, Autorizația pentru Utilizarea Forței Militare (AUMF) din 2001 și 2002 a fost folosită de administrațiile succesive pentru a justifica acțiuni militare ample, dar diviziunile profunde dintre democrați și republicani fac puțin probabil ca Congresul să autorizeze continuarea acțiunilor împotriva Iranului. Joi, o a șasea încercare în Senat de a limita autoritatea lui Trump a fost învinsă cu 50-47, voturile fiind în mare parte pe linie de partid.
În concluzie, dezbaterea privind Legea Puterilor de Război reflectă o luptă mai amplă pentru controlul puterii executive în materie de război. În timp ce administrația Trump încearcă să evite constrângerile legale, opoziția și experții subliniază că legea nu poate fi suspendată printr-o simplă încetare a focului, mai ales când ostilitățile continuă sub alte forme. Rămâne de văzut dacă termenul de 1 mai va fi respectat sau dacă administrația va găsi o cale de a ocoli legea, așa cum au făcut și predecesorii săi.
De ce este important:
Această dispută legală are implicații majore pentru echilibrul puterilor în Statele Unite și pentru modul în care președintele poate angaja țara în conflicte armate fără aprobarea Congresului. Dacă administrația Trump reușește să suspende termenul Legii Puterilor de Război printr-o încetare a focului temporară, s-ar crea un precedent periculos care ar putea permite viitorilor președinți să evite controlul legislativ asupra războaielor prelungite. În plus, continuarea ostilităților în Strâmtoarea Hormuz, chiar și fără atacuri aeriene directe, arată că „încetarea focului” este doar o iluzie, iar riscul unei escaladări rămâne ridicat. Pentru cetățenii americani și pentru comunitatea internațională, aceasta este o chestiune de transparență democratică și de respectare a statului de drept.
