Primul tip este cel al colonistului ideologic. Aceștia sunt oameni care se mută în Cisiordania dintr-o convingere profundă că acest teritoriu este parte integrantă a patriei istorice a poporului evreu. Pentru ei, Cisiordania nu este un teritoriu ocupat, ci Iudeea și Samaria, numele biblice ale regiunii. Ei consideră că au o misiune divină sau istorică de a coloniza aceste pământuri, iar prezența lor acolo este un act de credință, nu doar o alegere locativă. Acești coloniști sunt adesea cei mai vocali, cei care organizează proteste, care se opun oricărei retrageri și care au o influență politică disproporționată în Israel. Ei trăiesc de multe ori în așezări mici, izolate, în inima teritoriilor palestiniene, și sunt dispuși să suporte condiții grele pentru a-și susține viziunea. Pentru ei, fiecare coloană vertebrală de casă construită este o victorie, iar fiecare avanpost ilegal este un pas înainte spre anexarea de facto a întregii Cisiordanie.
Al doilea tip este colonistul economic. Aceștia sunt oameni care nu se mută în colonii dintr-un idealism naționalist, ci pentru că acolo găsesc locuințe mai ieftine, o calitate a vieții mai bună sau stimulente financiare oferite de guvern. Multe dintre marile blocuri de colonii, precum Ma'ale Adumim, Ariel sau Modi'in Illit, sunt de fapt orașe dormitor, cu infrastructură modernă, școli bune și centre comerciale. Pentru un tânăr cuplu israelian, cumpărarea unui apartament în Tel Aviv sau Ierusalim este aproape imposibilă din cauza prețurilor exorbitante. În schimb, în colonii, statul oferă subvenții consistente, credite avantajoase și facilități fiscale. Astfel, mii de israelieni ajung să locuiască în Cisiordania nu pentru că visează la un Mare Israel, ci pentru că pur și simplu își doresc un acoperiș deasupra capului și un trai decent. Acești coloniști economici sunt mult mai pragmatici și, de multe ori, nu au o implicare politică profundă. Ei ar putea accepta o soluție de pace dacă ar fi compensați corespunzător, dar, în același timp, prezența lor masivă face ca orice viitoare împărțire a teritoriului să fie aproape imposibil de realizat.
Această distincție este crucială pentru că explică de ce expansiunea coloniilor nu se oprește. Chiar dacă comunitatea internațională condamnă constant construcția de colonii, guvernul israelian găsește mereu modalități de a încuraja creșterea lor. Pentru coloniștii ideologici, orice concesie este o trădare. Pentru cei economici, mutarea înapoi în interiorul granițelor Israelului ar însemna o pierdere financiară uriașă. Guvernul israelian exploatează această dinamică: pe de o parte, sprijină financiar coloniștii economici, iar pe de altă parte, oferă protecție politică și militară coloniștilor ideologici. Rezultatul este o realitate complexă, în care peste 700.000 de israelieni trăiesc astăzi în colonii din Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar numărul lor crește constant.
Impactul asupra palestinienilor este devastator. Coloniile nu sunt simple așezări izolate; ele sunt conectate printr-o rețea de drumuri dedicate, care fragmentează teritoriul palestinian în bucăți mici, făcând imposibilă crearea unui stat palestinian viabil. Coloniștii beneficiază de legi israeliene, în timp ce palestinienii din aceeași zonă sunt supuși legilor militare. Această discriminare sistemică este unul dintre motivele pentru care mulți experți descriu regimul din Cisiordania ca fiind un regim de apartheid. Violența coloniștilor împotriva palestinienilor este o realitate zilnică, iar armata israeliană intervine adesea de partea coloniștilor. În plus, expansiunea coloniilor înseamnă confiscarea de terenuri, distrugerea de măslini și case, și strămutarea forțată a comunităților palestiniene.
Este important să înțelegem că nu toți coloniștii sunt la fel. Unii sunt extremiști periculoși, care atacă palestinienii și chiar și armata israeliană atunci când încearcă să-i evacueze. Alții sunt oameni obișnuiți, care încearcă să-și construiască o viață mai bună, dar care, prin simpla lor prezență, contribuie la perpetuarea ocupației. Această nuanță nu schimbă însă concluzia fundamentală: coloniile sunt ilegale conform dreptului internațional, iar expansiunea lor este principalul obstacol în calea păcii. Fie că sunt motivați de credință sau de interes economic, coloniștii sunt instrumentele unei politici deliberate de colonizare, care urmărește să prevină crearea unui stat palestinian.
În ultimii ani, asistența internațională și presiunile diplomatice au avut un efect limitat. Statele Unite, chiar și sub administrația Biden, au continuat să protejeze Israelul la ONU, iar guvernele israeliene de dreapta au accelerat construcția de colonii. În acest context, este esențial ca opinia publică internațională să înțeleagă mecanismele subtile prin care colonizarea avansează. Nu este doar o problemă de ideologie extremă, ci și de politică economică, de stimulente financiare și de inerție birocratică. Până când aceste mecanisme nu vor fi abordate, iar comunitatea internațională nu va impune sancțiuni reale, coloniile vor continua să se extindă, iar speranța unei soluții cu două state va rămâne doar o amintire tot mai îndepărtată.
De ce este important:
Înțelegerea celor două tipuri de coloniști israelieni este crucială pentru a demonta mitul că expansiunea coloniilor este doar rezultatul unui fanatism religios marginal. În realitate, colonizarea este susținută de un sistem complex de stimulente economice și politice care implică sute de mii de israelieni obișnuiți. Această realitate face ca problema să fie mult mai dificil de rezolvat, deoarece nu poți negocia doar cu extremiștii; trebuie să schimbi întreaga paradigmă economică și politică care face colonizarea atractivă. Pentru oricine urmărește conflictul israeliano-palestinian, această distincție oferă o cheie de lectură esențială pentru a înțelege de ce pacea rămâne atât de evazivă și de ce comunitatea internațională trebuie să adopte o abordare mult mai fermă și mai nuanțată pentru a opri această erodare sistematică a drepturilor palestinienilor.
