În Kuching, capitala statului Sarawak, indicele de poluare a aerului a atins 407, iar în Serian, un oraș apropiat de granița cu Kalimantan, 408. Orice valoare peste 100 este considerată nesănătoasă, iar peste 300, periculoasă. Mia Emylia Hassan, o mamă a doi copii din Kuching, descrie atmosfera ca fiind „groasă, cu miros de fum și totul alb”. De la fereastra casei, vizibilitatea a scăzut la aproximativ un kilometru. „Nu am mai văzut cerul albastru de peste o lună”, spune ea. Fiica ei de zece luni, care tocmai ieșise din spital după o infecție pulmonară, tușește și vomită de o lună întreagă, iar familia a dus-o de două ori la urgențe pentru că nu putea respira.
Ministerul Sănătății din Malaezia a raportat o creștere explozivă a îmbolnăvirilor. În săptămâna 23-29 august, numărul cazurilor de astm a urcat la 1.811, față de 219 în săptămâna anterioară, iar conjunctivitele au crescut de la 146 la 720. Karen-Michaela Tan, o pacientă cu astm din apropierea Kuala Lumpurului, spune că după o săptămână de ceață densă a început să respire șuierător și să-i fie greu să urce scările. A avut nevoie de două tratamente cu nebulizatorul la rând și de o doză mare de steroizi. „Medicii preferă să fie precauți și să mărească dozele, decât să riște o spitalizare”, explică ea. În casă, două purificatoare de aer funcționează non-stop, dar tot simte o iritație în gât și uscăciune nazală.
Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) a activat alerta de nivel 3 pentru ceața transfrontalieră, cel mai ridicat nivel, semnalând un risc sever de poluare peste granițe. Cauza principală o constituie incendiile provocate intenționat pentru a curăța terenurile pentru plantațiile de palmier ulei, agricultură și producția de hârtie. Deși practica este ilegală, poliția indoneziană a arestat 72 de persoane suspectate de incendiere. În Kalimantan, numărul focarelor aproape s-a dublat într-o singură zi, iar în Palangkaraya indicele de calitate a aerului a ajuns la 780, potrivit IQAir.
Specialiștii atrag atenția că fenomenul El Nino, care aduce condiții mai calde și mai uscate, amplifică efectele incendiilor. Helena Varkkey, expertă în ceața transfrontalieră la Universitatea Malaya, spune că „orice incendiu va avea un impact regional mai mare și mai lung”. Jayaprakash Muralitharan, om de știință atmosferic malaezian, este și mai sumbru: „Cea mai rea parte abia urmează. Turbăriile sunt extrem de uscate, iar focul poate mocni sub pământ săptămâni întregi, apoi să reizbucnească. Doar ploile susținute pot stinge totul, dar acestea nu vor veni decât spre sfârșitul lui septembrie sau în octombrie.”
În Sarawak, autoritățile au anulat festivitățile de Ziua Națională de luni, iar vicepremierul Douglas Uggah Embas a avertizat că, dacă indicele depășește 500, se va declara stare de urgență locală, iar toate birourile publice și private se vor închide. Școlile au fost închise în valuri: aproape 600 de unități de învățământ au fost închise pe 20 și 21 august, afectând 200.000 de elevi, iar pe 28 august, alte 30 de școli au fost închise. Sportul juvenil a fost suspendat, iar cluburile caută săli închise pentru antrenamente.
În timp ce locuitorii din Borneo și Sumatra se confruntă cu cea mai gravă criză de poluare din ultimii ani, întrebarea care rămâne este dacă autoritățile din regiune vor reuși să coopereze eficient pentru a preveni repetarea dezastrului din 2015, când peste 500.000 de oameni au suferit de afecțiuni respiratorii. Până atunci, oamenii ca Mia Emylia Hassan își țin copiii în casă, cu purificatoarele pornite, și speră că ploile vor veni la timp.
De ce este important:
Această criză a ceții toxice nu este doar o problemă locală, ci un semnal de alarmă global. Incendiile din Indonezia, alimentate de defrișări ilegale și de schimbările climatice, afectează sănătatea a milioane de oameni, economia regională și ecosistemele fragile. Fără măsuri ferme de combatere a incendiilor și fără o cooperare internațională reală, astfel de episoade vor deveni tot mai frecvente și mai severe, punând în pericol vieți și mijloace de trai. Este esențial ca guvernele, companiile și cetățenii să înțeleagă că protejarea pădurilor și a turbăriilor nu este o opțiune, ci o necesitate urgentă.
