Conflictul din Iran a demonstrat, încă o dată, cât de fragilă este arhitectura energetică globală. Închiderea Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai importante rute de tranzit pentru petrol și gaze, a provocat unde de șoc în întreaga economie mondială. În Asia de Est și de Sud-Est, costurile combustibililor au explodat, alimentând inflația și punând presiune pe bugetele familiilor. În Africa și America Latină, prețurile mai mari la energie au împins comunități deja sărace în pragul foametei. În Europa, America de Nord și Australia, facturile la electricitate și costurile de transport au crescut, iar prețurile bunurilor de zi cu zi au urmat același trend. Acesta este „fossilflation” – inflația generată de dependența de combustibili fosili.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a avertizat că acest conflict alimentează inflația și încetinește creșterea economică. Peste 46 de guverne au introdus deja măsuri de urgență pentru a proteja populația de creșterea prețurilor la energie. Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Programul Alimentar Mondial (PAM) au semnalat că prețurile mai mari la petrol, gaze și îngrășăminte cresc insecuritatea alimentară. PAM estimează că 45 de milioane de oameni ar putea fi împinși în foamete acută. Acestea nu sunt efecte colaterale nefericite ale geopoliticii, ci caracteristici inerente ale sistemului bazat pe combustibili fosili.
Industria fosilă a devenit extrem de eficientă în a exploata dinamica conflictelor și a șocurilor energetice. De fiecare dată când instabilitatea și volatilitatea prețurilor lovesc, corporațiile din domeniul petrolului și gazelor înregistrează profituri uriașe. O analiză bazată pe datele Rystad Energy a arătat că cele mai mari 100 de companii de petrol și gaze din lume au câștigat peste 30 de milioane de dolari pe oră în primele patru săptămâni ale războiului. Iar când crizele expun fragilitatea sistemului, răspunsul industriei este previzibil: cereri pentru mai multe foraje, mai multe conducte, aprobări mai rapide, subvenții publice mai mari și mai puține protecții de mediu. Aceasta este „rețeta” combustibililor fosili: transformă perturbările în profit, apoi folosește aceste perturbări pentru a justifica adâncirea sistemului care a creat vulnerabilitatea.
Rezultatul este un ciclu vicios care lasă societățile expuse la șocuri economice repetate. Și mai rău, comunitățile sunt forțate să subvenționeze forțele care le destabilizează. Chiar dacă acest conflict particular se va calma, Strâmtoarea Hormuz rămâne deschisă, iar piețele energetice se stabilizează, riscul de bază persistă. Următoarea perturbare poate veni dintr-un alt conflict, o altă confruntare geopolitică, o altă constrângere de aprovizionare sau un eveniment meteorologic extrem. Atâta timp cât economiile se bazează pe combustibili tranzacționați prin piețe globale vulnerabile, gospodăriile vor rămâne expuse unor forțe dincolo de controlul lor.
De aceea, conversația nu ar trebui să se încheie cu încetări ale focului, rute maritime sau mișcări de preț pe termen scurt. Energia regenerabilă este adesea discutată în primul rând ca o soluție climatică, dar ea devine din ce în ce mai mult o soluție de securitate economică. Fiecare sistem solar pe acoperiș, baterie, autobuz electric și clădire eficientă energetic slăbește legătura dintre instabilitatea geopolitică și costurile gospodăriilor. Energia regenerabilă generată local nu poate fi blocată, sancționată sau prinsă în focul încrucișat al conflictelor internaționale. Ea reduce expunerea la piețele volatile de combustibili și întărește independența energetică.
Țările care accelerează tranziția către sisteme energetice regenerabile descentralizate vor fi izolate de viitoarele șocuri ale combustibililor fosili. Cele care rămân dependente vor continua să se confrunte cu cicluri recurente de „fossilflation”. Lecția din războiul SUA-Israel împotriva Iranului este că insecuritatea economică creată de dependența de combustibili fosili persistă mult după ce titlurile din presă se estompează. Construirea unui viitor mai pașnic, mai sigur și mai rezilient necesită mai mult decât încheierea conflictelor individuale. Necesită înlocuirea sistemului energetic care permite crizelor dintr-o parte a lumii să impună costuri oamenilor de pretutindeni.
De ce este important:
Acest articol subliniază o vulnerabilitate fundamentală a economiei globale: dependența de combustibili fosili transformă orice conflict regional într-o criză economică globală. Înțelegerea acestui mecanism este crucială pentru factorii de decizie, economiști și cetățeni, deoarece arată că tranziția către energii regenerabile nu este doar o opțiune ecologică, ci o necesitate strategică pentru securitatea economică și stabilitatea pe termen lung. Ignorarea acestui avertisment înseamnă a accepta cicluri repetate de inflație, insecuritate alimentară și instabilitate socială.
