Deși suma de 50 de milioane de dolari reprezintă mai puțin de 1% din datoria externă totală a Sudanului, estimată la peste 56 de miliarde de dolari înainte de izbucnirea războiului, gestul Chinei are o semnificație strategică majoră. Acesta se aliniază unei practici constante a Beijingului de a oferi iertări de datorii ca instrument diplomatic, în special în relațiile cu statele africane. Conform cercetărilor inițiativei Johns Hopkins China Africa Research, China a iertat cel puțin 3,4 miliarde de dolari din astfel de datorii pe continentul african între 2000 și 2019.
Protocolul semnat la Port Sudan anulează cu efect imediat patru împrumuturi fără dobândă, în valoare totală de 344 de milioane de yuani (aproximativ 50 de milioane de dolari). Ministrul sudanez de Finanțe, Gibril Ibrahim, a salutat decizia, subliniind că China a continuat să investească în Sudan pe tot parcursul războiului, în timp ce guvernele occidentale, inclusiv Statele Unite și statele membre ale Uniunii Europene, s-au retras sau au impus sancțiuni. Este de remarcat că Gibril Ibrahim însuși a fost inclus pe lista de sancțiuni a Departamentului Trezoreriei SUA în septembrie 2025, fiind acuzat de implicare în războiul civil și de legături cu Iranul.
La ceremonia de semnare, însărcinatul cu afaceri al Chinei în Sudan, Xu Jian, a declarat că China este pregătită să ajute la reconstrucția a ceea ce a fost distrus în timpul războiului. Această declarație subliniază angajamentul pe termen lung al Beijingului față de Sudan, o relație construită de-a lungul deceniilor pe interese comune în domeniul petrolului și al infrastructurii.
Războiul dintre armata sudaneză și Forțele de Sprijin Rapid (RSF), aflat acum în al treilea an, a avut consecințe catastrofale. Peste 1,5 milioane de oameni au fost uciși, potrivit ONU, iar aproximativ 14 milioane de persoane – un sfert din populația Sudanului – au fost strămutate. Organizația Mondială a Sănătății raportează că mai puțin de 14% dintre unitățile sanitare mai sunt funcționale. Locurile de muncă au dispărut în multe părți ale țării, iar creșterea costului vieții face ca supraviețuirea să fie aproape imposibilă pentru multe familii. Lira sudaneză s-a prăbușit, trecând de la aproximativ 600 de lire pentru un dolar înainte de război la peste 5.000 de lire pentru un dolar în iunie 2026.
În acest context, anularea datoriei de 50 de milioane de dolari este o gură de aer pentru Khartoum, dar nu rezolvă problemele structurale. Sudanul se afla, de fapt, pe cale să obțină o iertare de datorii mult mai mare în 2021, prin intermediul Inițiativei pentru țările sărace puternic îndatorate (HIPC) a FMI și Băncii Mondiale, care prevedea iertarea a peste 50 de miliarde de dolari în trei ani. Lovitura de stat militară din octombrie 2021 a deraiat acest plan, iar procesul a fost suspendat oficial un an mai târziu.
Pentru China, această anulare a datoriei este mai mult decât un gest de bunăvoință. Este o mișcare strategică într-un moment în care Occidentul încearcă să izoleze conducerea Sudanului. O iertare modestă de datorii oferă Beijingului o influență disproporționată într-o țară situată la intersecția dintre Orientul Mijlociu și Africa subsahariană.
Petrolul a fost mult timp catalizatorul relației sino-sudaneze. Începând cu mijlocul anilor 1990, Corporația Națională de Petrol a Chinei (CNPC) a investit miliarde de dolari în câmpurile petroliere sudaneze și în conductele care transportau țițeiul până la Port Sudan. Aceasta s-a întâmplat într-o perioadă în care multe companii occidentale au fost forțate să plece din cauza sancțiunilor. Relația s-a schimbat atunci când sudul țării a votat pentru independență în 2011, iar noul stat, Sudanul de Sud, a preluat majoritatea câmpurilor petroliere. Investițiile chineze s-au redus semnificativ după aceea, dar Sudanul mai are datorii restante de peste 5 miliarde de dolari față de China.
Războiul a agravat și mai mult provocările economice. CNPC a solicitat o ieșire formală din Sudan în decembrie 2025, semn că interesele chineze se reorientează. Cu toate acestea, anularea datoriei de 50 de milioane de dolari arată că Beijingul nu a abandonat complet Sudanul și că este dispus să folosească instrumente diplomatice pentru a-și menține influența.
În concluzie, deși suma este simbolică, gestul Chinei are implicații profunde. Pentru Sudan, este o rază de speranță într-un peisaj economic sumbru. Pentru China, este o investiție în relații pe termen lung și o demonstrație a faptului că, în timp ce Occidentul se retrage, Beijingul rămâne un partener de încredere. În jocul geopolitic al Africii, fiecare gest contează.
De ce este important:
Această anulare a datoriei, deși modestă ca valoare, are o importanță strategică majoră. Ea subliniază diferența de abordare dintre China și Occident în relațiile cu statele aflate în criză. În timp ce sancțiunile occidentale izolează și mai mult Sudanul, China oferă sprijin financiar și diplomatic, consolidându-și astfel influența într-o regiune cheie. De asemenea, gestul arată că Beijingul este dispus să-și asume riscuri pentru a-și menține parteneriatele, chiar și în contextul unui război civil devastator. Pentru Sudan, această iertare de datorie poate fi un prim pas către o redresare economică, dar rămâne de văzut dacă va fi suficientă pentru a atrage și alte forme de sprijin internațional.
