Această decizie plasează Ciadul pe o listă tot mai lungă de state care au ales să se distanțeze de CPI în ultimele luni. Burkina Faso, Mali și Niger, toate cu guverne militare, au anunțat împreună retragerea în septembrie, acuzând curtea de „justiție selectivă”. Acum, Ciadul se alătură acestora, invocând argumente similare.
În comunicatul oficial, guvernul ciadian a subliniat că eficiența curții este „limitată” și că activitățile sale sunt concentrate în mod disproporționat asupra țărilor africane. Dintre cele 13 investigații deschise de CPI de la intrarea în vigoare, nouă privesc state africane, în timp ce doar patru vizează alte regiuni ale lumii, „fără progrese concrete”, se arată în document. Această percepție a inechității este un laitmotiv al criticilor la adresa CPI, în special din partea țărilor în curs de dezvoltare.
Decizia Ciadului vine pe fondul unei presiuni americane crescânde asupra instanței. Administrația Trump, care a manifestat de multă vreme ostilitate față de CPI, a intensificat atacurile după ce curtea a emis mandate de arestare pe numele premierului israelian Benjamin Netanyahu și al fostului ministru al Apărării Yoav Gallant, în 2024. Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat săptămâna trecută că SUA vor lansa o campanie pentru a „dezactiva sistematic” capacitatea CPI de a funcționa.
Ciadul este a doua țară care anunță retragerea după această declarație. Venezuela a făcut același lucru vineri, acuzând și ea curtea de „părtinire”. Președinta interimară Delcy Rodriguez, care guvernează efectiv țara cu aprobarea SUA, a condamnat CPI pentru ceea ce a numit „ingerințe politice”.
Ministerul de Externe al Ciadului a publicat un comunicat pe site-ul oficial în care explică că decizia de retragere urmează unei solicitări venite de la Washington. „Partea americană și-a exprimat îngrijorările cu privire la funcționarea acestei instituții și a cerut Ciadului să își reconsidere aderarea la Statutul de la Roma”, se arată în document. Apelul a fost făcut în cadrul unei convorbiri telefonice de joi, între secretarul de stat adjunct pentru afaceri africane și oficialii ciadieni.
Această ingerință directă a SUA în deciziile suverane ale statelor africane ridică semne de întrebare serioase. Pe de o parte, Washingtonul acuză CPI de politizare, dar pe de altă parte, exercită presiuni pentru a determina țări să părăsească instanța. Criticii spun că aceasta este o încercare de a submina justiția internațională atunci când aceasta nu servește intereselor americane.
Contextul este și mai tulbure după demiterea recentă a fostului procuror-șef al CPI, Karim Khan, pe fondul unor acuzații de abateri disciplinare. Echipa de apărare a lui Khan, care a obținut mandatul de arestare împotriva lui Netanyahu, susține că înlăturarea sa a fost „politizată”. Aceasta adâncește criza de credibilitate a curții, care se confruntă deja cu acuzații de ineficiență și părtinire.
CPI a fost înființată în 2002 pentru a judeca persoane acuzate de crime de război, crime împotriva umanității și genocid. Este prima instanță permanentă cu autoritatea de a trage la răspundere penală indivizi pentru astfel de crime, iar statele membre sunt obligate să aresteze orice persoană vizată de mandatele CPI. Înainte de valul recent de retrageri, doar Burundi (2017) și Filipine (2019) părăsiseră curtea.
Ungaria, care l-a găzduit pe Netanyahu în aprilie 2025, a anunțat retragerea din CPI cu o zi înainte de sosirea acestuia. Astfel, numărul statelor care părăsesc curtea crește alarmant, iar integritatea sistemului de justiție internațională este pusă sub semnul întrebării.
Analiștii consideră că aceste retrageri nu sunt doar o reacție la presiunile americane, ci și o manifestare a nemulțumirii profunde a statelor africane față de modul în care CPI își exercită jurisdicția. Deși curtea a fost creată pentru a asigura justiție universală, criticii susțin că aceasta a devenit un instrument al marilor puteri, vizând în principal lideri din țări slab reprezentate pe scena internațională.
Pe de altă parte, susținătorii CPI avertizează că retragerea masivă a statelor africane va slăbi capacitatea curții de a acționa împotriva criminalilor de război și va crea un vid de responsabilitate. Fără cooperarea statelor membre, mandatele de arestare devin ineficiente, iar victimele crimelor rămân fără speranța justiției.
În cazul Ciadului, decizia de retragere are și implicații regionale. Țara se învecinează cu Sudanul, unde conflictul din Darfur a fost unul dintre primele cazuri investigate de CPI. De asemenea, Ciadul se confruntă cu propria sa criză de securitate, inclusiv atacuri ale grupărilor jihadiste și tensiuni interne. Retragerea de la CPI ar putea fi interpretată ca o încercare a guvernului militar de a evita eventuale investigații privind abuzurile comise de forțele sale.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat decizia Ciadului, numind-o un „pas înapoi” pentru justiția globală. Amnistia Internațională a cerut comunității internaționale să exercite presiuni asupra statelor care părăsesc CPI, pentru a preveni o erodare și mai mare a sistemului de justiție penală internațională.
În același timp, Uniunea Africană, care a criticat adesea CPI pentru concentrarea pe Africa, nu a luat încă o poziție oficială față de valul de retrageri. Unii lideri africani consideră că retragerea este o modalitate de a recâștiga suveranitatea și de a scăpa de ceea ce ei percep ca o „justiție a învingătorilor”.
Pe termen lung, aceste retrageri ar putea transforma CPI într-o instituție marginală, incapabilă să își îndeplinească misiunea. Fără sprijinul statelor africane, care reprezintă o treime din membrii curții, legitimitatea și eficiența CPI sunt serios compromise. Rămâne de văzut dacă alte state vor urma exemplul Ciadului sau dacă comunitatea internațională va găsi o modalitate de a reforma curtea pentru a răspunde criticilor legitime.
De ce este important:
Retragerea Ciadului de la CPI nu este doar un eveniment izolat, ci face parte dintr-un trend îngrijorător care subminează fundamentele justiției internaționale. În contextul presiunilor americane și al acuzațiilor de părtinire, CPI riscă să devină o instituție irelevantă, incapabilă să tragă la răspundere criminalii de război. Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene și susținător al statului de drept, această evoluție reprezintă un semnal de alarmă: solidaritatea internațională în fața crimelor împotriva umanității este fragilă și poate fi ușor erodată de interese geopolitice. Este esențial ca statele democratice să sprijine reformarea CPI, nu abandonarea ei, pentru a asigura că justiția rămâne universală și imparțială.
