Polanski a fost ales lider în septembrie anul trecut cu o victorie zdrobitoare (20.411 voturi față de 3.705 pentru rivalii săi). Sub conducerea sa, Partidul Verde a câștigat prima sa alegere parlamentară parțială în februarie, în circumscripția Gorton și Denton, deținută de laburiști timp de aproape un secol. Potrivit profesorului Tim Bale de la Queen Mary University of London, partidul a devenit „mult mai de stânga-liberal și axat pe Gaza decât pe mediu”. Creșterea în sondaje se datorează abilităților de comunicare ale lui Polanski, războaielor Israelului din Gaza și Liban, precum și frustrării alegătorilor față de retorica dură a guvernului Starmer privind imigrația.
Polanski s-a născut David Paulden într-o comunitate evreiască din Salford, Greater Manchester. La 18 ani și-a schimbat numele într-o versiune a numelui original de familie pentru a-și recunoaște moștenirea evreiască. A studiat teatru la Universitatea Aberystwyth, a lucrat în teatru comunitar, apoi ca hipnoterapeut și consilier de sănătate mintală. Deschis homosexual și „mândru vegan”, și-a început cariera politică în Partidul Liberal Democrat, candidând ca consilier în nordul Londrei în 2015 și pentru Adunarea Londrei în 2016. S-a alăturat Verzilor în 2017, a fost ales în Adunarea Londrei în 2021 și ca lider adjunct în 2022.
După alegerea ca lider, Polanski a promis să „lucreze în fiecare zi pentru a oferi justiție ecologică, socială, rasială și economică”. El profesează un „eco-populism” care leagă politicile de mediu de cele socialiste: impozit pe avere pentru miliardari, drepturi mai puternice ale muncitorilor și un salariu minim de 15 lire pe oră pentru toate vârstele. Într-un interviu la podcastul „The Rest Is Politics”, a susținut că este necesar să se recupereze termenul „populism” de la extrema dreaptă, spunând: „Eu sunt populist, Farage nu este”.
Polanski a cerut guvernului Starmer să acționeze împotriva genocidului Israelului în Gaza. „Guvernul nostru nu este doar complice, ci participant activ”, a spus el la un marș pentru Palestina. „Acesta nu este autoapărare, este pedeapsă colectivă. Marea Britanie trebuie să oprească imediat vânzările de arme către Israel, să sprijine o încetare a focului urgentă și permanentă și să susțină o anchetă internațională completă asupra crimelor de război.”
Cu toate acestea, popularitatea sa a avut de suferit înaintea alegerilor locale din cauza unei controverse cu șeful Poliției Metropolitane, după ce doi evrei au fost înjunghiați în Golders Green pe 29 aprilie. Polanski a postat pe rețelele sociale o critică la adresa polițiștilor care „loveau violent un bărbat bolnav mintal în cap”, dar ulterior și-a cerut scuze pentru postarea „inexactă”. Deși s-a declarat „traumatizat, mai ales ca persoană evreică”, el și alți candidați Verzi s-au confruntat cu acuzații de antisemitism din cauza unor postări ale colegilor. Philip Brookes, candidat pentru Newcastle, a descris Israelul drept „un grup de teroriști polonezi, ruși, maghiari care ucid palestinieni de 76 de ani” și a publicat o imagine cu un steag israelian transformat în zvastică nazistă. Mohammed Suleman a repostat un TikTok care susținea că prizonierii de război evrei au îngropat prizonieri sovietici de vii în al Doilea Război Mondial.
Polanski a asigurat că „antisemitismul, islamofobia, orice formă de ură sau crimă motivată de ură nu sunt binevenite în Partidul Verde”, dar sondajele de ultimă oră sugerează că acuzațiile ar putea costa voturi. Tim Bale consideră că sprijinul pentru partid va rămâne puternic în Londra multiculturală și în „orașe artistice”, chiar dacă Verzii nu vor prelua controlul multor consilii.
De ce este important:
Ascensiunea lui Zack Polanski și a Partidului Verde reflectă o schimbare semnificativă în peisajul politic britanic, unde alegătorii de stânga caută alternative la laburiștii lui Starmer. În contextul războaielor din Gaza și al nemulțumirii față de politicile de imigrație, Verzii devin o forță care poate influența viitoarele alegeri generale. În plus, dezbaterea despre populism, antisemitism și justiția socială este crucială pentru înțelegerea direcției în care se îndreaptă democrația britanică.
