Vijay, 51 ani, actorul care a devenit cunoscut prin filme precum Ghilli (2004) și Thalaivaa (2013), a lansat în 2024 partidul său, Tamilaga Vettri Kazhagam (TVK), cu o promisiune ambițioasă: să sfârșească dominația de peste douăzeci de ani a două gigantilor politici dravidieni — Dravida Munnetra Kazhagam (DMK), conducut de prim-ministrul actual MK Stalin, și All India Anna Dravida Munnetra Kazhagam (AIADMK), condus de Edappadi K Palaniswami. Dar, conform analiștilor, această încercare, deși spectaculoasă, poate rămâne doar o perturbare într-un sistem politic deja bine consolidat.
Tamil Nadu nu este un stat oricare. Este unul dintre cei mai dezvolți din India, cu indici înałți de dezvoltare umană, dar și cu o identitate politică profundă, rădăcinată în mișcarea dravidiană — un mișcare socială și politică care a luptat împotriva inegalităților de casă, a promovat egalitatea, secolizarea și a rezistat încercărilor de imposare a hindiei și valorilor hinduști de nord peste stările de sud, nehinduofone. De la 1967, partidele dravidiene — DMK și AIADMK — au dominat continuu scena politică statale, în timp ce partidele naționale precum Congresul și BJP au jucat roluri secundare. Acest context face dificilă intrarea unui nou actor, mai ales unul fără o platformă ideologică clară.
Vijay nu este un newcomer complet în politică. Fiul unui regizor cristian și al unei cântărețe de fundal hindu, aparține comunității Vellalar, un grup agrar bogat, cu membri atât hinduști, cât și creștini. A început cariera ca copil actor în filmele tatălui, iar după un esordiu nefelicit în 1992, a fost relansat alături de Vijayakanth — alt actor care a încercat, apoi, să intre în politică cu partidul său DMDK. A fost filmul Ghilli din 2004, cu subtonul său politic subtil, care l-a catapultat la statusul de superstar. De atunci, mesajele politice au devenit centrale în operele sale: Thalaivaa (2013) a fost lansat cu sloganul „Time to Lead”, iar filmul său nepublicat, Jana Nayagan (Peoples’ Leader), titlul său însuși anunță ambițiile sale.
Cariera lui Vijay a fost construită pe carismă, pe conexiunea emoțională cu publicul — o calitate care l-a ajutat să adune multe la mitingi, chiar și în condiții de risc. Un astfel de eveniment în septembrie anul trecut s-a terminat în tragedie: o aglomerație necontrolată a provocat un stampede care a coûtat viața a 42 de persoane. Dar, deși crowds-ul este impresionant, analiștili avertizează: mulțimea nu este echivalentă cu votul.
"Filmii stars atrage mereu mulțimi. Să presupunem că toți aceștia se vor transforma în voturi este injust", a declarat Ramu Manivannan, fost profesor de științe politice la Universitatea Madras, pentru Al Jazeera. El a subliniat că Tamil Nadu este un stat "ideologic și politic evoluat", în care problemele precum justiția socială, relațiile centrul-stat, și identitatea lingvistică și culturală sunt primordiale. Fără o platformă clară de politică, un actor — chiar și unul atât de popular — nu poate spera să câștige încrederea unui electorat care votează pe baza de principii, nu doar pe baza de admirație.
Totuși, Vijay are avantaje reale. Lui i se atribuie potențialul de a atrage o parte din voturile Dalitilor (20,6% din populație hindu) și a minorităților creștine (6,1%), grupuri care, tradițional, au susținut DMK. În același timp, el speră să profite de voturile antiincumbente — acelea care, în absența lui, ar fiput mergere spre AIADMK. Această dublă poziție l-a făcut să fie descris de commentatorul politic R Kannan ca „împarte o binecuvântare și o maledicție” pentru ambele coligii dravidiene: îi ajută pe AIADMK prin scoaterea voturilor de la DMK, dar îi ajută și pe DMK prin scoaterea voturilor antiincumbente care ar fiput să meargă spre AIADMK.
Această ambivalență reflectă și istoria statului. Tamil Nadu are o tradiție bogăție de lideri proveniți din film — MGR (Maruthur Gopalan Ramachandran), care a fondat AIADMK în 1972 și a fost prim-ministru statal de la 1977 la 1987, a introdus scheme revoluționare precum masă gratuită pentru copiii școlari (Puratchi Thalaivar MGR Nutritious Meal Scheme), care a combatut malnutriția și a crescut frecvența școlară. Jayalalithaa, ei ei, a fost șef de stat de șase ori între 1991 și 2016, a fost prima femeie lider de stat indiană care a murit în funcție, și a lansat programe precum posturile de poliție exclusiv pentru femei și subvenții pentru biciclete electrice pentru femeile muncitoare. Chiar și DMK are rădăcinile în film: fondatorul său, CN Annadurai, a fost scenarist, iar ulterior, Muthuvel Karunanidhi — scriitor, poet și scenarist al filmelor precum Parasakthi (1952), care a atacat fierbinte castele și inegalitatea — a fost prim-ministru statal pentru cinci termeni și a scris scenarii pentru peste 75 de filme.
Dar nu toți actorii au reușit să treacă cu succes în politică. Sivaji Ganesan, unul dintre cei mai mari actori tamili, a încercat, dar nu a putut să-și creeze o identitate politică puternică. La fel a făcut Vijayakanth, care a lansat DMDK în 2005 și a câștigat doar un loc în 2006 — al său — și niciunul în 2009. Deși a fost lider al opoziției în 2011, a fost dus să caute alianze, iar astăzi partidul lui, condus de soția lui Premalatha, luptă în alianță cu DMK.
Analistii sugerează că TVK-ul lui Vijay nu are aceeași profundă ideologie sau program politic care a definit partile dravidiene istorice. Nu are o viziune clară despre justiție socială, federalism sau identitate culturală — piloanele pe care electoratul tamil le consideră esențiale. Într-un stat unde votul nu este doar o expresie de simpatie, ci o declarație de valori, lipsa unei platforme solide poate fi fatală.
De aceea, deși mitingiile lui Vijay sunt spectaculoase, iar numele său — care în tamilă înseamnă „victorie” — este sculat de mii de guri, analiștili sunt sceptici. El poate fi un perturbator, un factor de balansare care schimbă dinamica dintre DMK și AIADMK, dar probabil nu va putea să devină prim-ministru statal. Într-un politic în care istoria, ideologia și credențele contează mai mult decât charismă, Vijay are nevoie de mai mult decât un film de succes: are nevoie de o revoluție politică.
