În satul Umm al-Khair, situat în guvernoratul Hebron din Cisjordania ocupată, cel puțin 55 de copii palestineni au fost interziți să participe la cursuri timp de zece zile școlare consecutive — și acum, pentru aproape două luni — după ce coloniștii israelieni au erectat o gardă de fir barbat în drumul care îi duce spre școală. Acest act, longe de a fi un incident izolat, reprezintă o escaladă alarmantă în campania sistematică de intimidare, violență și anexare de terenuri care caracterizează prezența israeliană în teritoriile ocupate, conform raportelor Save the Children și a Clusterului Educațional din Cisjordania.
Copiii, profesori și familii din Umm al-Khair au răspuns cu proteste pacifice zilnice: s-au așezat în săli în fața gardii, transformând spațiul lângă obstacolul de fier într-o clasă la aer liber, unde învață sub cerul deschis, cu cărți pe genunchi și determinare în ochi. Această rezistență silenciosă, dar puternică, nu este doar un act de disperare — este o afirmație de dignitate. Ei nu cer privilege; cer doar dreptul fundamental la educație, un drept recunoscut de Convenția ONU privind drepturile copilului și de toate instrumentele internaționale de drept umanitar.
Contextul este devastating. Școlile din Cisjordania au fost închise timp de peste 40 de zile în luna februarie 2025, după ce Statele Unite și Israel au lansat operațiile militare împotriva Iranului — o decizie care, deși prezentată ca acțiune de securitate națională, a avut un efect devastator asupra populației civile palestiniene, în special copiilor. Când au încercat să se întoarcă la clasă, au găsit drumul blocat. Gardia de fir barbat nu este doar o bariere fizică — este un simbol al controlului total al coloniștilor asupra mișcării, accesului la resurse și, în cele din urmă, asupra vieții cotidiene.
Conform declarațiilor locuitorilor, gardia a fost erectă de coloniști dintr-un apropiat outpost, înființat doar zilele după omorarea activistului palestinian Awdah Hathaleen, ucizut de colonistul israelian Yinon Levi pe 28 iulie 2025. Acest outpost, precum multe altele, a fost construit pe teren palestinian ocupat — o acțiune declarată ilegală de lege internațională, de rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și de Curtea Internațională de Justiție. Totuși, aceste structuri continuă să se extindă, susținute de politicile de stat israeliene și de lipsa unei acțiuni concrete de partea comunității internaționale.
Efectele sunt devastatoare și mult mai largi decât Umm al-Khair. Conform Clusterului Educațional din Cisjordania, unele dintre copiii implicați au fost expuși la gaze lacrimogene în timpul protestelor pacifice. În Hebron, doar această săptămână, doi adolescenți au fost uciși de coloniști: 16‑ani‑ul Mohammad Majdi al‑Jaabari a fost lovit de un vehicul al unei convoye de securitate care acoperea ministrul israelian Orit Strock, în timp ce pedală spre școală la răsărit. Conform Ministerului Sănătății palestinian, din 7 octombrie 2023, peste 1.100 de palestineni au fost uciși în Cisjordania, inclusiv peste 230 de copii — un număr care continuă să crească cu fiecare săptămână care trece.
Ahmad Alhendawi, director regional al Save the Children pentru Marea de Est, Africa de Nord și Europa de Est, a declarat clar: „Blocajul reprezintă un atac îngrijorător asupra dreptului copiilor la educație. Autoritățile israeliene și colonișții stau terminând orice sens de siguranță care a existat anterior pentru cei trei milioani de palestineni care trăiesc în Cisjordania. Niciun copil nu ar trebui să fie privit de dreptul la educație, să fie prea teamat pentru a merge la școală sau să se confrunte cu violența în drum.”
El a adăugat că, în întreaga teritoriе palestiniană ocupată, elevi și profesori au fost uciși, raniți, arestați și deținuți, în timp ce copiii din Gaza sunt în al treilea an fără școală regulată — o situație care, conform lui, duce la riscul apariției unei „generații pierdute“. „Ei trebuie să se întoarcă în clasă nu doar pentru dezvoltarea individuală lor, ci pentru viitorul societății palestiniene”, a insistat Alhendawi.
Această situație nu este o excepție — este regula. În Cisjordania, expansiunea colonielor israeliene continuă să accelereze, însoțită de creșterea atacurilor coloniștilor împotriva palestinenilor: incendieri de case, distrugerea de ulivi, atacuri cu arme, intimidări și arestări arbitrare. Conform organizațiilor de drept om, mai mult de 700.000 de coloniști locuiesc acum în Cisjordania ocupată, în violare blată a Conventiei de la Geneva IV, care interzice transferul populației ocupante în terenul ocupat.
Documentarul oscarizat „No Other Land” (2024) a adus atenția internațională asupra lui Umm al-Khair, arătând lumea realitatea cotidiana a rezistenței palestiniene: copiii care învăță sub cer, bătrânii care cultiva pământul în fața gardilor, femeile care îngrijă copiii în timp ce maritul e în închisoare. Dar, așa cum spune un bătrân din sat: „Ne-au filmat. Ne-au plăcut. Dar nimeni nu a venit să ne ajute.”
Comunitatea internațională a emis declarații, a adoptat rezoluții, a condemnat violența — dar acțiunile concrete lipsește. Sancțiunile sunt rare, presiunea diplomatică este incoerentă, și companiile internaționale continuă să profite de resursele extrase din terenurile ocupate. În acest context, actul de a erecta o gardă de fir barbat în fața unei școli nu este doar un act de vandalism — este un act de pulire etnică prin educație: un încercare de a refuza copiilor palestineni dreptul la gândire, la speranță, la viitor.
Save the Children, prin parteneriatul cu Asociația pentru Dezvoltarea Agricolă (PARC), continuă să oferească suport esențial în Umm al-Khair: kituri de iarnă, hrana pentru animale, materiale școlare și asistență psychosocială. Dar acest ajutor umanitar nu poate înlocui lipsa unui drept fundamental. Nu putem hrani copiii și să le interzicem să învețe. Nu putem să le dam pâine și să le interzicem să visă.
În momentul în care lumea se uită la crizele din Gaza, Ucraina sau Sudan, Cisjordania rămâne o criză silențiosă — dar nu mai puțin urgentă. Copiii din Umm al-Khair nu cer eroii. Cer doar drumul liber spre școală. Și până când nu îl vor avea, fiecare zi care trece fără clasă este o zi pierduta nu doar pentru ei — ci pentru toată o națiune care luptă să supraviețuiască, să învețe și să fie liberă.
Coloniștii israelieni blochează copiii palestineni de la școală în Cisjordania: o atac direct asupra dreptului la educație
