Corespondenta Al Jazeera, Teresa Bo, a explicat într-o analiză recentă ce înseamnă această finală pentru columbieni, iar tabloul pe care îl conturează este departe de a fi liniștitor. Țara traversează deja o perioadă de incertitudine economică, cu o inflație care a mușcat serios din buzunarele oamenilor de rând, cu o clasă de mijloc tot mai fragilizată și cu un val de nemulțumire socială care nu mai poate fi ignorat de niciun politician, oricât de abil ar fi. În acest context, polarizarea dintre cele două tabere promite să atingă cote greu de imaginat.
Cine este, de fapt, Abelardo de la Espriella?
Pentru mulți columbieni, numele lui De la Espriella a apărut ca din senin pe firmamentul politic. Nu provine din structurile tradiționale ale partidelor, nu are o carieră îndelungată în parlament sau în administrația publică. Este, în esență, un antreprenor care a decis că vremea sa a venit. Discursul său mizează pe exasperarea unei părți semnificative a populației, pe promisiuni de mână forte împotriva crimei organizate, pe o retorică anti-establishment care amintește, într-o oarecare măsură, de ascensiunea lui Bolsonaro în Brazilia sau a lui Milei în Argentina. Însă Columbia nu este nici Brazilia, nici Argentina, iar tradițiile sale politice, deși zdruncinate, au încă rădăcini adânci.
De la Espriella reușește să capitalizeze o frustrare reală: zeci de ani de conflicte armate, acorduri de pace care au lăsat un gust amar, grupări paramilitare și gherile care încă mai controlează vaste teritorii rurale, în special în zone ca Cauca, Catatumbo sau Arauca. Pentru mulți cetățeni obișnuiți, care trăiesc cu frică în fiecare zi, promisiunea unui lider care vorbește fără menajamente despre ordine și securitate are o atracție cvasi-irezistibilă.
Ivan Cepeda, o voce a stângii cu greutate
De partea cealaltă a baricadei se află Ivan Cepeda, un politician care și-a construit cariera pe un subiect extrem de sensibil: victimele conflictului armat columbian. Fiul unui militant politic care a fost asasinat, Cepeda a transformat durerea personală într-o agendă politică coerentă, axată pe dreptate socială, pe protejarea liderilor comunitari, pe respectarea acordurilor de pace semnate în 2016 cu FARC. Este o voce care irită establishment-ul militar și economic, dar care rezonează profund cu milioanele de columbieni care au crezut în procesul de pace și care se tem acum că totul se va nărui.
Cepeda nu este însă un politician perfect. Criticii săi îi reproșează o anumită rigiditate ideologică, o dependență de discursul clasic al stângii latino-americane care, în unele privințe, pare să fi îmbătrânit. Dar într-o țară unde alternanța la putere a fost mereu între partide tradiționale care au eșuat lamentabil în a rezolva problemele structurale, el rămâne pentru mulți singura alternativă credibilă la deriva extremistă.
O țară la răscruce
Ceea ce face această confruntare cu adevărat explozivă este contextul. Columbia traversează una dintre cele mai complicate perioade din istoria sa post-acorduri de pace. Implementarea acordurilor cu FARC este departe de a fi completă, fostele structuri paramilitare s-au reorganizat sub alte forme, iar violența a revenit în zone pe care mulți le credeau pacificate. În același timp, economia dă semne de oboseală, dependența de exporturile de petrol și cărbune face țara vulnerabilă la șocurile piețelor globale, iar schimbările climatice lovesc tot mai dur în regiunile agricole.
Adăugăm la toate acestea și influența tot mai vizibilă a Venezuelei vecine, unde criza umanitară a generat un val de migranți care pune presiune pe resursele deja limitate ale Columbiei. Bogota a primit cu brațele deschise sute de mii de venezueleni, dar societatea columbiană începe să dea semne de saturare, iar politicianul care va găsi cel mai convingător răspuns la această provocare va avea un avantaj considerabil.
Ce urmează?
Luna viitoare, columbienii vor fi chemați din nou la urne, iar rezultatul va modela nu doar viitorul acestei țări, ci și echilibrul de putere din întreaga Americă de Sud. O victorie a lui De la Espriella ar putea deschide calea unei alianțe informale între guvernele de dreapta din Brazilia, Argentina și, posibil, Ecuador, o axă care ar reconfigura profund peisajul politic regional. O victorie a lui Cepeda, în schimb, ar consolida blocul de stânga care include deja Chile, Brazilia, Mexic și Columbia, și ar da un nou suflu proiectului de integrare latino-americană.
Indiferent cine câștigă, un lucru este cert: Columbia de după aceste alegeri nu va mai fi aceeași. Polarizarea a atins un nivel la care orice rezultat va fi contestat de o parte a societății, iar provocarea pentru noul președinte, oricine ar fi el, va fi aceea de a reuși să țină o țară unită în ciuda unor fisuri care par deja imposibil de reparat.
De ce este important:
Această alegere nu este doar o afacere internă a Columbiei. Ea are implicații majore pentru întreaga Americă Latină, pentru relațiile transatlantice și pentru modul în care se va reconfigura lupta împotriva crimei organizate, a traficului de droguri și a schimbărilor climatice într-una dintre cele mai biodiverse regiuni ale planetei. Columbia găzduiește o parte esențială din pădurile amazoniene și andine, iar direcția politică pe care o va urma va influența direct eforturile globale de protecție a mediului. Mai mult, pentru România și pentru Uniunea Europeană, aceste alegeri sunt un barometru al tendințelor politice care afectează parteneri comerciali importanți și o regiune cu care UE are relații din ce în ce mai strânse. Într-o lume în care democrațiile sunt tot mai fragile, iar extremismul câștigă teren,Columbia devine un caz de studiu care merită urmărit cu atenție.
