Dosarul a fost deschis la începutul anului 2022, în urma unei plângeri depuse de parchet și de avocații familiilor politicienilor de stânga Chokri Belaid și Mohamed Brahmi, uciși în 2013. Belaid și Brahmi erau critici vocali ai Ennahdha, iar asasinările lor au șocat Tunisia și au fost văzute ca un punct de cotitură în tranziția democratică post-revoluționară. Avocații familiilor au acuzat ceea ce au numit „aparatul secret” al Ennahdha de implicare în crime, precum și de „desfășurarea de activități de spionaj și infiltrare a instituțiilor statului”. Inițial, cazul a fost preluat de parchetul Tribunalului de Primă Instanță din Ariana, iar în 2023 a fost transferat unității judiciare de combatere a terorismului.
Rached Ghannouchi, în vârstă de 82 de ani, este o figură centrală a Islamismului politic din Tunisia și a fost arestat în aprilie 2023, în timpul unei reuniuni de Ramadan, la domiciliul său. A fost ulterior încarcerat pe baza unor acuzații de „incitare la haos și nesupunere”. În aprilie, un tribunal l-a condamnat deja la 20 de ani de închisoare într-un alt dosar, cunoscut drept „cazul seratei de Ramadan”. Starea sa de sănătate s-a deteriorat grav, iar partidul Ennahdha și Frontul Salvării Naționale (o coaliție de opoziție) au cerut eliberarea sa pe motive umanitare. În aprilie, Ennahdha a anunțat că Ghannouchi a fost transferat de urgență la spital din închisoare, după o deteriorare bruscă a sănătății.
Autoritățile tunisiene au respins constant acuzațiile potrivit cărora Ghannouchi și ceilalți deținuți sunt reținuți pe motive politice. Cu toate acestea, criticii regimului președintelui Kais Saied consideră că aceste procese fac parte dintr-o represiune mai largă împotriva opoziției, după ce Saied a dizolvat parlamentul și a preluat puteri executive depline în 2021, într-o mișcare pe care opozanții o numesc „lovitură de stat”. De atunci, sute de activiști, jurnaliști și politicieni au fost arestați, iar Tunisia, cândva lăudată ca singura democrație reușită a Primăverii Arabe, a alunecat treptat către un autoritarism dur.
Condamnarea lui Ghannouchi are ecouri istorice: el fusese deja condamnat la moarte în lipsă sub regimul lui Zine El Abidine Ben Ali, dar s-a întors din exil după revoluția din 2011. Ennahdha a fost parte a coalițiilor de guvernare post-revoluționare, ajungând chiar să conducă parlamentul. Acum, partidul este practic în ilegalitate, iar liderii săi sunt închiși. Asasinările lui Belaid și Brahmi au fost instrumentate politic de-a lungul anilor, iar acest proces este văzut de unii ca o încercare de a rescrie istoria și de a elimina un adversar incomod.
Impactul internațional este notabil. Organizațiile pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au condamnat procedurile ca fiind netransparente și motivate politic. Statele Unite și Uniunea Europeană, care au sprijinit tranziția democratică a Tunisiei, au cerut un proces corect, dar au evitat sancțiuni directe. În schimb, regimul lui Saied pare să meargă mai departe cu consolidarea puterii, ignorând apelurile externe.
De ce este important:
Această condamnare marchează un moment simbolic major în istoria Tunisiei post-revoluționare. Ea arată cât de mult s-a îndepărtat țara de la idealurile democratice ale Primăverii Arabe. Eliminarea fizică și judiciară a principalului lider al opoziției islamiste, fie el controversat, riscă să închidă orice spațiu pentru dialog politic și să radicalizeze și mai mult scena politică. În plus, procesul „aparatului secret” reaprinde răni vechi legate de crimele politice nerezolvate din 2013, punând sub semnul întrebării justiția reală din Tunisia. Pentru regiune, este un semnal că autoritarismul se întărește, iar pentru democrații din întreaga lume, o lecție dureroasă despre fragilitatea instituțiilor.
