Gaza: o criză umanitară fără precedent
În Gaza, cifrele sunt cutremurătoare. Din cele 2,1 milioane de locuitori, 1,9 milioane sunt strămutați, iar aproximativ 90% din infrastructura de apă și canalizare a fost distrusă sau avariată de atacurile israeliene, potrivit UNICEF. Până la 70% dintre oameni nu pot colecta minimul de șase litri de apă pe zi pentru băut și gătit, iar 90% dintre gospodării se confruntă cu o insecuritate moderată sau ridicată a apei. Organizația medicală Medecins Sans Frontieres (MSF) a raportat că prețurile apei au crescut cu până la 500%. Atacurile repetate, restricțiile asupra aprovizionării și avariile la instalațiile de apă au perturbat distribuția, agravând bolile diareice și afecțiunile pielii, și crescând riscurile pentru copii și femeile însărcinate.
În Cisiordania ocupată, atacurile coloniștilor și demolările israeliene au avariat și distrus infrastructura de apă palestiniană. Raidurile repetate asupra fântânilor Ein Samiya, la est de Ramallah, au întrerupt alimentarea cu apă pentru aproximativ 100.000 de oameni. Aceste acțiuni nu sunt doar o încălcare a dreptului internațional, ci și o armă de război care vizează populația civilă.
Sudan: un război care ucide prin sete
De la aprilie 2023, luptele dintre Forțele Armate Sudaneze și Forțele de Sprijin Rapid au strămutat aproximativ 12 milioane de oameni și au creat o criză umanitară care afectează peste 30 de milioane. Un raport al Geneva Academy a documentat atacuri asupra infrastructurii de apă, inclusiv rezervoare, stații de tratare și rețele de distribuție, în special în Darfur. Colapsul sistemelor de apă și canalizare a alimentat focare de holeră și a agravat insecuritatea alimentară, cu riscuri de foamete în creștere în Darfur, Kordofan și Nilul Albastru.
Iran: infrastructura de apă, o țintă vulnerabilă
Atacurile aeriene americane și israeliene asupra Iranului, începând cu 28 februarie, au tensionat și mai mult un sistem de apă deja slăbit de ani de secetă, precipitații sub medie, epuizarea apelor subterane și cererea agricolă. Atacurile au avariat, potrivit rapoartelor, instalații de desalinizare și rezervoare din insula Qeshm și provincia Hormozgan, perturbând alimentarea cu apă pentru zeci de mii de oameni. Avariile la rețelele de electricitate și drumuri au împiedicat reparațiile. Atacurile au venit în timp ce rezervele Iranului erau critic de scăzute, unele rezervoare fiind epuizate în proporție de 92%. Nivelul apei în rezervoarele din Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran, cu aproximativ patru milioane de locuitori, a scăzut sub trei procente. Războiul asupra Iranului a expus vulnerabilitatea infrastructurii critice de apă într-o regiune care este printre cele mai sărace în apă din lume.
Golful: dependența de desalinizare
În statele din Golf, securitatea apei depinde în mare măsură de marile instalații de desalinizare care transformă apa de mare în apă potabilă. Acestea asigură aproximativ 90% din apa potabilă în Kuwait, 86% în Oman și 70% în Arabia Saudită. În Bahrain, este peste 90%, iar în Qatar, 99%. În timpul războiului, au fost avariate instalații de desalinizare în Bahrain, Kuwait, Emiratele Arabe Unite și Iran, deși impactul raportat asupra aprovizionării cu apă a fost în mare parte limitat. Dar această dependență critică face ca orice atac să fie o amenințare existențială.
Ucraina: apa ca armă de război
Criza apei din Ucraina s-a agravat pe măsură ce războiul cu Rusia avariază infrastructura vitală de apă și energie. UNICEF spune că 4,3 milioane de oameni au primit asistență pentru apă sigură anul trecut, în timp ce 12,7 milioane au nevoie de sprijin umanitar. Atacurile au redus producția de electricitate cu 70%, perturbând alimentarea cu apă și încălzirea. În Herson, atacurile din această lună au întrerupt alimentarea pentru cartiere întregi. Dezastrul de la barajul Kakhovka din iunie 2023 a afectat peste 100.000 de oameni, iar aproximativ 10 milioane nu au acum acces fiabil la apă sigură.
O tendință globală îngrijorătoare
Pacific Institute, care urmărește conflictele de apă de mai bine de trei decenii prin Cronologia Conflictelor de Apă, clasifică fiecare incident în funcție de faptul că apa a fost o victimă, un declanșator sau o armă de război. Creșterea de la 235 de conflicte în 2022 la 420 în 2024 este un semnal de alarmă. Această tendință nu este doar o problemă a țărilor în conflict, ci o criză globală care afectează securitatea alimentară, sănătatea și stabilitatea politică.
În 2026, riscurile sunt și mai mari. Schimbările climatice intensifică secetele și inundațiile, iar creșterea populației și urbanizarea pun presiune pe resursele de apă. În plus, conflictele armate devin din ce în ce mai mult un pretext pentru atacuri asupra infrastructurii de apă, transformând apa într-o armă de război. Comunitatea internațională trebuie să acționeze urgent pentru a proteja resursele de apă și a preveni escaladarea conflictelor. Săptămâna Apă de la Stockholm este o oportunitate de a pune aceste probleme pe agenda globală, dar fără acțiuni concrete, viitorul apei este sumbru.
De ce este important:
Acest articol este crucial pentru că evidențiază o criză globală care este adesea ignorată: conflictele legate de apă. În timp ce mass-media se concentrează pe aspectele politice și militare ale războaielor, impactul asupra resurselor de apă este devastator și are consecințe pe termen lung asupra populațiilor civile. Înțelegerea acestor conflicte este esențială pentru a dezvolta strategii de prevenire și pentru a proteja dreptul fundamental la apă. De asemenea, articolul subliniază că securitatea apei este o componentă crucială a securității naționale și internaționale, iar neglijarea ei poate duce la instabilitate și suferință umană pe scară largă. Este un apel la acțiune pentru guverne, organizații internaționale și societatea civilă să trateze apa ca pe o prioritate de securitate globală.
