Coreea de Sud își deschide brațele către liderii Asiei Centrale: un summit istoric pentru echilibrul regional

Seulul se pregătește să scrie o pagină nouă în diplomația asiatică. Pentru prima dată în istorie, președintele sud-coreean Lee Jae Myung va primi, miercuri, la reședința oficială, liderii celor cinci state din Asia Centrală – Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kârgâzstan. Întâlnirea, precedată de discuții bilaterale separate, a fost deja botezată de presa locală drept „summitul istoric”. Nu este doar o formalitate diplomatică, ci un semnal clar că Seulul vrea să-și consolideze prezența într-o regiune care, până acum, a fost dominată de Moscova și Beijing.De ce acum și de ce așa? Pentru că Asia Centrală, deși adesea percepută ca o periferie a marilor puteri, a început să se comporte ca un bloc. Statele C5+ – cum sunt numite în jargonul diplomatic – își doresc investiții, tehnologie și parteneriate diversificate. Iar Coreea de Sud, la rândul ei, caută să-și reducă dependența de China în lanțurile de aprovizionare, mai ales în domeniul mineralelor critice și al componentelor industriale. Practic, ne aflăm în fața unei întâlniri a nevoilor: ei au resurse, noi avem know-how.„Prima așteptare este una politică. Summitul ridică dialogul care există din 2007 la nivel de șefi de stat. Dar adevăratul test este dacă va produce o agendă concretă în domeniul mineralelor critice, energiei, tehnologiilor digitale și transporturilor”, explică pentru Al Jazeera Sanat Kushkumbayev, de la Institutul de Studii Strategice din Kazahstan. „Pentru Asia Centrală, valoarea întâlnirii constă și în a arăta că regiunea poate angaja parteneri externi colectiv, fără a renunța la prioritățile naționale. Mă aștept la un cadru pentru cooperare regulată la nivel înalt, urmat de acorduri bilaterale mai detaliate.”Analiștii subliniază că statele din Asia Centrală nu mai vor să fie doar furnizori de materii prime. Vor să devină hub-uri industriale, să proceseze local, să creeze locuri de muncă și să-și construiască propriile capacități tehnologice. Coreea de Sud, cu experiența sa în dezvoltarea rapidă și cu companii precum Samsung sau Hyundai, este văzută ca un partener pe termen lung, nu doar ca un cumpărător de resurse.„În prezent, Coreea de Sud are o bază de resurse interne limitată și o expunere semnificativă a lanțului de aprovizionare către China, în special în materiale critice, componente și alte intrări industriale. Asia Centrală poate oferi Coreei de Sud minerale critice, energie, oportunități alternative de producție și o diversificare mai mare a lanțului de aprovizionare. Coreea, la rândul ei, poate oferi tehnologie, capital și expertiză industrială”, spune Sabina Insebayeva, politolog la Universitatea Nazarbayev.Inițiativa „K-Silk Road”, lansată de Seul în 2024, este exact despre asta: nu doar să asigure materii prime, ci să construiască parteneriate pentru procesare, manufactură și tehnologie, împreună cu firmele locale. Kazahstanul, deja cel mai mare partener comercial al Coreei de Sud în regiune, cu investiții sud-coreene directe de aproximativ 6,4 miliarde de dolari până la sfârșitul anului 2025, ar putea deveni un model. „Kazahstanul poate cere proiecte industriale mai mari, facilități de cercetare și rețele locale de furnizori. Partea dificilă va fi trecerea de la asamblare și memorandumuri la o localizare reală și producție comercială”, avertizează Kushkumbayev.Dar legătura dintre cele două regiuni nu este doar economică. Este și una profund umană, scrisă cu lacrimi și speranță. În 1937, la ordinul lui Stalin, peste 170.000 de coreeni sovietici au fost deportați cu forța din Extremul Orient sovietic în Uzbekistan și Kazahstan, sub pretextul prevenirii sabotajului japonez. Roman Zakharov, un artist jumătate coreean din Kazahstan, își amintește: „Când bunicii mei au ajuns în sudul Kazahstanului, era toamnă și deja era frig, dar nu aveau case în care să locuiască. Iarna aceea au trăit cu localnici kazahi care i-au sprijinit, la fel și pe deportații din alte țări.” Bunicii săi au așteptat un an pentru o locuință de la autorități, dar, ca deportați, nu aveau voie să părăsească fermele colective până la moartea lui Stalin.Acești deportați și descendenții lor, cunoscuți sub numele de Koryo-saram, au încercat să-și păstreze rădăcinile, dar nu a fost ușor. „Koryo-saram au încercat să adapteze produse locale, cum ar fi morcovii, pentru a face mâncare coreeană murată. Dar cultura coreeană locală s-a schimbat în timp... Bunica mea încerca să asculte programe sud-coreene la televizor, dar nu înțelegea nimic. Era o limbă diferită de cea vorbită de bunici”, spune Zakharov, ale cărui lucrări au fost expuse în Coreea de Sud în 2023.După prăbușirea Uniunii Sovietice, Coreea de Sud a început să înființeze centre culturale în toată Asia Centrală, unde localnicii, inclusiv Koryo-saram, puteau învăța limba și se puteau familiariza cu cultura coreeană. Sora lui Zakharov a urmat cursuri de dans tradițional coreean. Dar adevărata descoperire a puterii blânde sud-coreene a venit în anii 2010, când dramele TV și K-pop-ul au devenit subiecte de discuție în toată regiunea.„Guvernul sud-coreean a popularizat cultura coreeană în Asia Centrală și o folosește ca putere blândă, care este deja foarte puternică”, spune Aiganym Toleuliyeva, o cercetătoare kazahă de 28 de ani, care s-a mutat în Coreea de Sud pentru studii în 2019. „La Astana există un festival de kimchi coreean și un festival de muzică coreeană finanțat de ambasada Coreei. Prin acest tip de putere blândă și prin încurajarea tinerilor din Asia Centrală să studieze în Coreea de Sud, Coreea se extinde în regiune.”Când a vizitat prima dată Coreea, în 2015, puțini localnici știau de țara ei. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, relațiile au crescut. Astăzi, Asia Centrală este o destinație turistică pentru sud-coreeni, iar pentru unii din regiune, atracția Seulului depășește muzica, industria frumuseții și dramele TV. „Muncitorii din Asia Centrală din Coreea sunt tratați mai bine decât imigranții din Rusia, unde situația devine din ce în ce mai periculoasă”, spune Toleuliyeva. „Astăzi, Coreea oferă mai multe oportunități imigranților din Asia Centrală; se simt sprijiniți. Oamenii din Uzbekistan, Kârgâzstan – și în curând și din Kazahstan – pot participa la programe speciale pentru muncitori, pot învăța limba gratuit și pot merge în Coreea pentru a lucra pe șantiere.”Într-o regiune care încearcă să-și diversifice parteneriatele dincolo de China și Rusia, Coreea de Sud poate fi văzută ca un partener mai puțin încărcat politic. „Există și un element geopolitic. Seulul vrea o poziție mai puternică și mai vizibilă într-o regiune în care China, Rusia, Uniunea Europeană, Turcia și statele din Golf sunt deja active”, spune Kushkumbayev. „Dar abordarea coreeană va rămâne probabil una comercială și relativ discretă, nu una deschis geopolitică.”Summitul de miercuri nu este doar despre strângeri de mâini și fotografii de grup. Este despre construirea unor punți care să reziste peste ani, despre transformarea unei moșteniri tragice într-o oportunitate comună și despre un nou echilibru de putere într-o lume tot mai fragmentată. Rămâne de văzut dacă declarațiile de intenție se vor transforma în fabrici, în centre de cercetare și în sute de mii de locuri de muncă. Dar un lucru este cert: Asia Centrală și Coreea de Sud au început să se privească nu ca pe niște străini, ci ca pe niște parteneri cu un destin comun.### De ce este important:Acest summit marchează o schimbare majoră în geopolitica asiatică. Coreea de Sud, o putere economică globală, își diversifică lanțurile de aprovizionare și își consolidează influența într-o regiune-cheie, în timp ce statele din Asia Centrală își afirmă autonomia strategică, echilibrând între marile puteri. Pentru România și Europa, acest parteneriat emergent poate influența prețurile la energie, accesul la minerale critice și noile rute comerciale, ceea ce face ca evoluțiile de la Seul să fie relevante și pentru noi.