Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante căi maritime din lume, prin care trece aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol în timp de pace. Înainte de izbucnirea războiului, aproximativ 130 de nave traversau zilnic această apă. În prezent, traficul a scăzut dramatic: doar șase vase au fost înregistrate între joi și vineri, iar nouă între sâmbătă și duminică, dintre care patru sub pavilion iranian, potrivit platformei de informații maritime Windward.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat duminică că a efectuat zeci de atacuri asupra Iranului pentru a-i reduce capacitatea de a ataca navele în strâmtoare, la câteva ore după ce lovise sute de ținte în țară. Atacurile americane au fost declanșate după ce forțele iraniene au fost acuzate că au atacat „în mod flagrant” un container sub pavilion cipriot, MV GFS Galaxy, în timp ce traversa strâmtoarea.
„Strâmtoarea Hormuz este un coridor maritim vital pentru comerțul global. Iranul nu o controlează”, a declarat CENTCOM într-un comunicat de duminică seara. „Forțele americane sunt poziționate și pregătite să asigure libertatea de navigație pentru navele comerciale, în ciuda agresiunii, hărțuirii, amenințărilor și declarațiilor arbitrare continue ale Iranului.”
Ca răspuns, forțele iraniene au lansat duminică un val de atacuri cu rachete și drone asupra Emiratelor Arabe Unite, Qatarului, Kuweitului, Omanului și Bahrainului. Autoritatea pentru Strâmtoarea Hormuz din Golful Persic, care revendică dreptul de a controla traficul prin strâmtoare, a reiterat că navele care încearcă să traverseze fără a folosi ruta preferată de aceasta „nu vor beneficia de garanții de trecere în siguranță”.
„Consecințele care decurg din tranzitul pe rute neautorizate vor fi responsabilitatea proprietarului, operatorului și comandantului navei”, a precizat autoritatea.
Prețul petrolului, care revenise la nivelurile anterioare conflictului după semnarea memorandumului de înțelegere pe 17 iunie, este acum cu aproximativ 9% mai mare decât înainte ca SUA și Israelul să lanseze primele atacuri asupra Iranului la sfârșitul lunii februarie. Mukesh Sahdev, fondator și analist șef al pieței petroliere la XAnalysts în Sydney, Australia, estimează că prețul barilului de Brent va rămâne în intervalul superior de 70 de dolari în august și septembrie, pe fondul incertitudinii geopolitice accentuate.
„Ar putea exista creșteri și scăderi ocazionale în afara acestui interval”, a declarat Sahdev într-o notă către clienți sâmbătă. „Aprovizionarea pe distanțe lungi obligă rafinăriile să ia decizii de aprovizionare cu săptămâni în avans. Aceste decizii au redus deja dependența imediată de Orientul Mijlociu, iar ultima escaladare este probabil să întărească, nu să inverseze această tendință.”
Analiștii subliniază că această criză are implicații majore nu doar pentru prețul petrolului, ci și pentru securitatea energetică globală. Strâmtoarea Hormuz este un punct nodal pentru transportul de țiței din Golf, iar orice perturbare majoră poate duce la creșteri bruște ale prețurilor la pompă în întreaga lume. De asemenea, escaladarea conflictului dintre SUA și Iran riscă să atragă și alte state din regiune, transformând o dispută localizată într-un război regional.
Pe de altă parte, reacția piețelor financiare arată o anumită reziliență, investitorii părând să fi anticipat o astfel de evoluție. Cu toate acestea, volatilitatea rămâne ridicată, iar orice nou atac sau represalii ar putea împinge prețurile și mai sus. În acest context, țările importatoare de petrol, în special cele din Europa și Asia, caută să își diversifice sursele de aprovizionare, reducând dependența de Orientul Mijlociu.
De ce este important:
Această escaladare a conflictului dintre SUA și Iran în Strâmtoarea Hormuz nu este doar o criză geopolitică, ci și una economică majoră. Strâmtoarea este o arteră vitală pentru comerțul global cu petrol, iar orice blocaj sau atac asupra navelor poate duce la creșteri bruște ale prețurilor la carburanți, afectând economiile din întreaga lume. În plus, această situație subliniază fragilitatea securității energetice globale și necesitatea urgentă de a găsi alternative la dependența de petrolul din Golf. Pentru consumatori, acest lucru înseamnă facturi mai mari la benzină și motorină, iar pentru companii, costuri de transport și producție crescute. Pe termen lung, criza ar putea accelera tranziția către surse de energie regenerabilă și reducerea dependenței de combustibilii fosili.
