În munții împăduriți din sudul Lebanonului, o comunitate creștină antichă se află prinsă între ciocniri și fronturi de luptă, încercând să reziste în fața unui conflict care pare să nu aibă sfârșit. Satele creștine din această regiune sunt acum asediate, în timp ce armata libaneză s-a retras din zonele în care Israelul duce bătălii sângeroase împotriva milițiilor șiiite Hezbollah.
Deși valurile de refugiați șiiți se îndreaptă spre nord, spre Beirut și spre alte regiuni mai sigure ale țării, comunitățile creștine din aceste sate izolate refuză să plece. Pentru mulți dintre ei, pământul strămoșilor este mai presus de orice considerație materială sau de siguranță personală. Moștenirea lor creștină, transmisă din generație în generație de peste 1.600 de ani, nu poate fi abandonată din cauza unui război, oricât de brutal ar fi acesta.
Situația din aceste sate creștine ridică întrebări profunde despre identitate, credință și reziliență în mijlocul unui conflict regional complex. Mulți locuitori declară că preferă să-și riște viața în casele lor decât să devină refugiați în propria lor țară. "Strămoșii noștri au trăit pe aceste meleaguri înainte de apariția Islamului, înainte de toate aceste diviziuni"," declară un bătrân din satul Qawka, ale cărui case de piatră se înalță printre măslini seculari. "Nu vom fi alungați din propria noastră țară."
Conflictul actual a creat o dinamică neobișnuită în peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu. În mod tradițional, creștinii din Lebanon s-au bucurat de o oarecare protecție din partea comunității internaționale și a puterilor occidentale, însă situația actuală pare să fi lăsat această comunitate într-un vid strategic periculos. Armata libaneză, slăbită și lipsită de resurse, s-a retras din sudul țării, lăsând aceste sate fără nicio protecție militară oficială.
Organizațiile umanitare internaționale încearcă să ajungă la aceste comunități izolate, dar drumurile distruse și punctele de control fac transportul ajutoarelor extrem de dificil. Mașinile de aprovizionare sunt adesea oprite la intrarea în zonele de conflict, iar coordonatele GPS devin inutile când drumurile practicabile se transformă în linii de front.
"Nu suntem nici Hezbollah, nici IDF (Forțele de Apărare ale Israelului)", explică un preot grec-catolic din regiune, al cărui lăcaș de cult a devenit centru de distribuție pentru ajutoare de urgență. "Suntem creștini care vrem doar să trăim în pace pe pământurile noastre strămoșești. Dar acum, suntem prinși în mijlocul unui război care nu ne aparține."
Comunitatea creștină din Lebanon reprezintă aproximativ 40% din populația țării, deși în ultimele decenii mulți au emigrat către Europa și Americas, căutând oportunități economice și stabilitate. Cei care au rămas, în special în satele din sud, reprezintă adesea cele mai sărace și cele mai izolate segmente ale societății libaneze.
În satul Ain Ebel, unul dintre cele mai vechi sate creștine din regiune, viața continuă cu o normalitate sfidătoare. Copiii merg încă la școală, bătrânii își fac plimbările de seară pe ulițele pavate, iar duminica biserica este plină de credincioși. Dar sunetul detunăturilor în depărtare și lumina roșie a focurilor de artilerie care se reflectă în cerul nopții amintesc constant locuitorilor de pericolul care pandește.
"Am învățat să trăim cu acest sunet", mărturisește Maria, o profesoară de 54 de ani, în timp ce aprinde lumânări în biserică. "Nu înseamnă că ne-am obișnuit sau că ne-am resemnat. Înseamnă doar că refuzăm să ne lăsăm teroarea să ne definească existența."
Din punct de vedere istoric, creștinii din Lebanon au ocupat întotdeauna o poziție ambiguă în conflictele regionale. În timpul Războiului Civil Lebanese (1975-1990), comunitățile creștine au fost adesea implicate în lupte complicate, iar失衡area sectară a marcat profund țara. Astăzi, mulți creștini libanezi se văd ca victime ale ambelor tabere, lipsiți de sprijinul puternic al vreunei fracțiuni armate și vulnerabili în fața oricărei ofensive.
Situația economică agravează și mai mult vulnerabilitatea acestor comunități. În lipsa turismului și a comerțului obișnuit, multe familii trăiesc din economiile de o viață. Magazinele locale sunt închise, iar fermierii nu mai pot ajunge la livezile și vii lor. Măslinii, care pentru secole au reprezentat sursa principală de venit și un simbol al păcii, au devenit imposibil de recoltat.
Reprezentanții bisericilor creștine din Lebanon au lansat apeluri disperate către comunitatea internațională pentru protecția civililor creștini din zonele de conflict. Aceștia avertizează că, dacă aceste sate vor fi abandonate, întreaga moștenire creștină a regiunii riscă să dispară pentru totdeauna.
Între timp, în satele asediate, rezidenții continuă să trăiască fiecare zi ca pe o victorie. Unii au transformat pivnițele caselor în adăposturi antiaeriene improvizate. Alții au organizat sisteme de rotație pentru paza satului. Toți își împărtășesc resursele limitate, știind că supraviețuirea comunității depinde de solidaritatea între vecini.
"Când totul în jur se prăbușește, ceea ce rămâne este comunitatea și credința", spune părintele Georges, preot maronit, în timp ce binecuvântează o familie care a venit să ceară protecție. "Nu vom pleca. Vom rămâne aici, chiar dacă va trebui să murim pentru acest pământ. Strămoșii noștri au făcut la fel în fața persecuțiilor. Noi doar continuăm ceea ce au început ei."
Creștinii din Lebanon încearcă să rămână în locurile lor în timpul invaziei israeliene
