Yemenul, o țară situată în colțul sud-vestic al Peninsulei Arabe, se confruntă de aproape un deceniu cu un război devastator. Conflictul dintre forțele guvernamentale, susținute de o coaliție condusă de Arabia Saudită, și rebelii houthi, sprijiniți de Iran, a transformat țara într-un câmp de luptă sângeros. Dar dincolo de bombe și gloanțe, există o armă și mai tăcută și mai nemiloasă: foametea. Potrivit datelor PAM, aproximativ 17 milioane de yemeniți – mai mult de jumătate din populație – se confruntă cu niveluri acute de insecuritate alimentară. Dintre aceștia, peste 2 milioane de copii suferă de malnutriție acută, iar sute de mii sunt în pericol iminent de moarte.
Carl Skau, care a preluat funcția de director executiv adjunct al PAM în 2023, a subliniat în interviu că situația din Yemen este „una dintre cele mai grave crize umanitare din lume, dar și una dintre cele mai subfinanțate”. El a explicat că, deși comunitatea internațională a promis miliarde de dolari în ajutor, doar o fracțiune din aceste fonduri a fost efectiv livrată. „Fiecare dolar contează, dar fiecare zi de întârziere înseamnă mai multe vieți pierdute”, a spus Skau, citat de NPR. El a atras atenția asupra faptului că PAM a fost nevoit să reducă rațiile alimentare pentru milioane de beneficiari, din cauza lipsei de fonduri. În unele zone, oamenii primesc doar jumătate din necesarul zilnic de calorii, iar în altele, ajutorul a fost suspendat complet.
Interviul a abordat și cauzele profunde ale crizei. Skau a menționat că, pe lângă conflictul armat, blocada navală impusă de coaliția saudită asupra porturilor yemenite, în special asupra portului Hodeidah, a împiedicat importurile vitale de alimente, combustibil și medicamente. Yemenul importă aproximativ 90% din necesarul său alimentar, iar orice perturbare a lanțului de aprovizionare are consecințe catastrofale. De asemenea, colapsul economic, inflația galopantă și deprecierea monedei naționale au făcut ca alimentele să fie inaccesibile pentru majoritatea populației. „Oamenii nu mor doar din cauza lipsei de hrană, ci și din cauza lipsei de bani pentru a cumpăra hrană”, a explicat Skau.
Un alt aspect important discutat în interviu a fost impactul schimbărilor climatice. Yemenul se confruntă cu secete prelungite, urmate de inundații bruște, care distrug culturile și provoacă strămutări în masă. Skau a subliniat că aceste fenomene meteorologice extreme, agravate de conflict, creează un cerc vicios al sărăciei și al insecurității alimentare. „Nu putem vorbi despre securitate alimentară fără să vorbim despre schimbări climatice”, a spus el. PAM a implementat proiecte de adaptare, cum ar fi sisteme de irigații și cultivarea de culturi rezistente la secetă, dar acestea necesită finanțare suplimentară și acces sigur în zonele controlate de diferite facțiuni.
Accesul umanitar este o altă problemă majoră. Skau a descris dificultățile întâmpinate de lucrătorii umanitari în a ajunge la populațiile vulnerabile, din cauza luptelor active, a minelor terestre și a restricțiilor impuse de autorități. În unele regiuni, PAM a fost nevoit să negocieze cu grupările armate pentru a obține permisiunea de a livra ajutor, iar aceste negocieri pot dura săptămâni sau chiar luni. „Fiecare zi de întârziere înseamnă că oamenii sunt forțați să facă alegeri imposibile: să-și vândă copiii, să mănânce frunze sau să moară de foame”, a declarat Skau, cu o voce încărcată de emoție.
În ciuda acestor provocări, PAM și partenerii săi continuă să lucreze neobosit. Skau a subliniat că organizația a reușit să livreze ajutor alimentar în zonele cele mai afectate, inclusiv în cele controlate de houthi, datorită unor acorduri fragile de încetare a focului. El a menționat și rolul crucial al femeilor în comunitățile yemenite, care, deși adesea marginalizate, sunt esențiale în asigurarea securității alimentare a familiilor. PAM a lansat programe de sprijin pentru femei, inclusiv formare profesională și microcredite, pentru a le ajuta să devină mai rezistente.
Interviul a atins și aspectul politic al crizei. Skau a făcut apel la toate părțile implicate să respecte dreptul internațional umanitar și să permită accesul neîngrădit al ajutorului umanitar. El a cerut, de asemenea, comunității internaționale să nu uite de Yemen, chiar dacă atenția globală este concentrată pe alte conflicte, cum ar fi cel din Ucraina sau din Gaza. „Yemenul este o criză uitată, dar oamenii de acolo suferă la fel de mult”, a spus el. Skau a subliniat că soluția pe termen lung nu poate fi doar umanitară, ci trebuie să includă o soluție politică care să pună capăt conflictului. Până atunci, însă, ajutorul alimentar rămâne o linie de salvare esențială.
În concluzie, interviul cu Carl Skau oferă o imagine sumbră, dar necesară, asupra crizei din Yemen. Este o criză care nu face titluri de prima pagină, dar care ucide în tăcere. Fiecare întârziere în finanțare, fiecare blocaj politic, fiecare zi de conflict înseamnă mai multe vieți pierdute. PAM și alte organizații umanitare fac tot ce pot, dar au nevoie de sprijinul nostru colectiv. Ascultarea acestui interviu este un pas important în înțelegerea complexității situației și în conștientizarea faptului că, în spatele statisticilor, există oameni reali, cu povești reale, care au nevoie de ajutorul nostru.
De ce este important:
Această discuție cu Carl Skau este crucială pentru că scoate la lumină o criză umanitară care, deși masivă, este adesea ignorată de mass-media internațională. Yemenul se află în pragul unei foamete catastrofale, iar lipsa de finanțare și accesul restricționat amenință să transforme o situație deja gravă într-o tragedie și mai mare. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a mobiliza resurse și pentru a exercita presiune asupra factorilor de decizie politică. Fiecare cetățean informat poate contribui la creșterea gradului de conștientizare și la sprijinirea eforturilor umanitare. Într-o lume interconectată, securitatea alimentară a unei țări nu este doar o problemă locală, ci una globală, cu implicații asupra migrației, stabilității regionale și păcii internaționale. De aceea, acest interviu nu este doar o relatare a unei crize, ci un apel la acțiune pentru toți cei care pot face o diferență.
