Dificultatea de a accesa multe zone și senzația că acesta este un război complicat într-un loc îndepărtat fac ca această criză să nu fi primit nici pe departe atenția internațională de care are nevoie. Până acum, sunt înregistrate peste 58.000 de decese, dar estimările sugerează că numărul real ar putea ajunge la 150.000. Este greu de urmărit numărul victimelor când infrastructura țării este în ruine și milioane de oameni sunt strămutați. Oamenii nu mor doar din cauza violenței, ci și din cauza bolilor și a foametei. Au existat focare repetate de holeră, hepatită virală, meningită, febră galbenă și alte boli infecțioase.
Războiul a creat cea mai mare criză alimentară din lume: 29 de milioane de oameni, adică 62% din populație, nu mai au suficientă hrană. Iar foametea continuă să se extindă. Bucătăriile comunitare locale, conduse de voluntari, sunt în centrul luptei împotriva foametei, dar au nevoie urgentă de mai mult sprijin. Islamic Relief a realizat recent un studiu care arată că 42% dintre cele 844 de bucătării chestionate din întreaga țară s-au închis în ultimele șase luni din cauza lipsei de fonduri și provizii.
Acum, războiul dintre SUA-Israel și Iran sufocă lanțurile de aprovizionare și agravează criza alimentară din Sudan, prețurile la alimente și combustibil dublându-se și împingând și mai multe familii în foamete. În regiunile vestice Darfur și Kordofan, oamenii continuă să fugă de atrocități oribile: atacuri cu drone asupra spitalelor și școlilor, orașe asediate, sate arse și convoaie de ajutor bombardate. Sunt uimit de colegii noștri de acolo care continuă să lucreze în condiții atât de extreme și să ajute strămutații cât pot. Și totuși, nevoile rămân imense și neacoperite.
Chiar și în Khartoum și în estul țării, unde se înregistrează îmbunătățiri ale securității și familiile strămutate au început să se întoarcă în comunitățile lor, situația este gravă. Cel puțin 1,3 milioane de oameni s-au întors în capitală doar pentru a găsi un dezastru: lipsă acută de alimente, puține locuri de muncă și aproape niciun serviciu public. Sărăcia este profundă și generalizată, războiul distrugând economia. Aproximativ 200 de școli din Khartoum nu mai funcționează, fie distruse, fie adăpostind familii strămutate, astfel încât copiii întorși nu au unde să-și reia educația. Spitalele care nu au fost distruse au fost jefuite și funcționează doar parțial. Electricitatea este disponibilă doar câteva ore pe zi.
Echipa noastră Islamic Relief din Khartoum ajută la reconstruirea școlilor și a unităților sanitare, oferind oamenilor sprijin psihosocial pentru traumele suferite. Dar amploarea nevoilor este imensă și greu de acoperit. Am întâlnit mulți supraviețuitori cu povești teribile. O femeie, Ayesha, mi-a spus cum patru dintre fiii ei au fost uciși de facțiunile beligerante. A cărat nepoții timp de cinci zile pentru a ajunge într-o tabără de strămutați din orașul Gadarif, din estul Sudanului. Toți cei pe care i-am întâlnit aveau povești similare de pierdere și călătorii periculoase.
Oamenii se tem în continuare că fragila îmbunătățire a situației din capitală se va prăbuși pe măsură ce războiul continuă. În ultima lună, luptele s-au intensificat în mai multe state, iar Khartoum a fost lovit de atacuri cu drone. Pentru mulți, cea mai mare teamă acum este ca războiul fără sfârșit din vestul țării să ducă la divizarea Sudanului, una dintre cele mai mari țări din Africa, în două.
Luna trecută, liderii mondiali s-au întâlnit la Berlin pentru o conferință majoră care marca a treia aniversare a războiului. Dar, din nou, s-au înregistrat puține progrese concrete către o descoperire diplomatică necesară pentru a aduce o pace durabilă și a proteja civilii. Este vital ca guvernele internaționale să intensifice urgent eforturile politice pentru a obține o încetare a focului, să sprijine stabilitatea și grupurile locale de intervenție și să se asigure că ajutorul umanitar poate ajunge la toți cei care au nevoie.
Tragic, multe resurse vin din străinătate pentru a alimenta războiul, nu pentru a-l rezolva. Ceea ce doresc cel mai mult sudanezii pe care i-am întâlnit este ca războiul să se termine, să se poată întoarce acasă și să trăiască în demnitate și fără teamă. Nu ar trebui să fie prea mult de cerut.
De ce este important:
Această criză din Sudan este una dintre cele mai grave crize umanitare ale momentului, dar rămâne sub-radarul opiniei publice globale. Înțelegerea amplorii suferinței – de la foamete și boli până la distrugerea infrastructurii și traume psihologice – este esențială pentru a mobiliza comunitatea internațională să acționeze. Fără o intervenție urgentă și coordonată, milioane de vieți sunt în pericol, iar stabilitatea unei întregi regiuni este amenințată. Fiecare voce care atrage atenția asupra acestei tragedii poate face diferența între viață și moarte pentru oamenii din Sudan.
