Carl Skau, directorul executiv interimar al PAM, a declarat marți pentru Reuters că situația este „extrem de gravă”, cu peste 100.000 de oameni aflați deja în condiții asemănătoare foametei, clasificați la cel mai înalt nivel al Clasificării Integrate a Securității Alimentare (IPC) – faza 5, care indică foametea propriu-zisă. „Este o criză masivă, atât ca număr de persoane afectate, cât și prin gravitatea situației”, a subliniat Skau.
Sudanul rămâne cea mai mare criză umanitară din lume, cu aproximativ cinci milioane de oameni care se confruntă cu niveluri de urgență sau catastrofale de foame. Deși un răspuns intensiv de ajutor a reușit să reducă numărul celor aflați în condiții de foamete, aproape 19,5 milioane de sudanezi suferă de insecuritate alimentară acută, potrivit IPC.
Conflictul recent din jurul orașului el-Obeid, din provincia Kordofan de Nord, a stârnit temeri că acest oraș ar putea suferi aceeași soartă ca el-Fasher, din Darfur, unde condițiile de asediu au blocat civilii și au împiedicat livrările de ajutoare. În el-Fasher, paramilitarii RSF au comis crime în masă și violuri în grup după ce au preluat controlul orașului în cadrul conflictului de trei ani cu armata regulată. Cu toate acestea, în ultimele zile, violențele s-au mai domolit în jurul el-Obeid, ceea ce a dat speranțe că ajutoarele pot fi extinse de la 100.000 la 250.000 de persoane în zonă.
PAM este, de asemenea, tot mai îngrijorat de reluarea luptelor în Darfur în ultima săptămână, care a forțat închiderea punctului de trecere a frontierei Tine, o rută vitală din Ciad către Darfur. Această reluare a conflictului amenință să anuleze progresele înregistrate după ce foametea s-a instalat în părți ale țării.
La nivel național, PAM a redus numărul de persoane asistate de la cinci milioane acum un an la aproximativ 3,5 milioane, iar rațiile au fost diminuate în multe zone, inclusiv în Tawila, Darfur. Motivul: un deficit de finanțare de 646 de milioane de dolari, după ce donatorii majori – Statele Unite, țări europene și Marea Britanie – și-au redus contribuțiile. „Nu ne îndreptăm în direcția bună. Dimpotrivă, dăm înapoi”, a avertizat Skau.
Un alt factor alarmant este creșterea vertiginoasă a prețului motorinei și penuria de îngrășăminte, cauzate de conflictul din Golf și de închiderea Strâmtorii Hormuz. Sudanul depinde masiv de importurile de îngrășăminte din țările Golfului, iar o mare parte din agricultura sa se bazează pe pompe de irigație, care acum sunt prea scumpe pentru fermieri. În actualul sezon de plantare, acest lucru ar putea submina și mai mult securitatea alimentară.
Războiul dintre SAF și RSF, care intră acum în al patrulea an, a strămutat milioane de oameni și a devastat mare parte din țară. Organizațiile umanitare au avertizat în mod repetat asupra înrăutățirii insecurității alimentare și a accesului umanitar limitat. În acest context, comunitatea internațională este chemată să acționeze urgent pentru a preveni o catastrofă umanitară fără precedent.
De ce este important:
Această criză nu este doar o tragedie umanitară localizată, ci un semnal de alarmă global. Dacă Sudanul, o țară deja fragilă, se prăbușește complet sub greutatea foametei și a conflictului, efectele se vor resimți în întreaga regiune a Africii de Est și nu numai. Strâmtoarea Hormuz, un punct nevralgic al comerțului mondial, demonstrează cât de interconectate sunt crizele: un conflict în Golf poate agrava foametea în Africa. Fără o intervenție internațională coordonată și fără reluarea finanțării, milioane de vieți sunt în pericol. Este momentul ca liderii mondiali să înțeleagă că securitatea alimentară nu poate fi separată de stabilitatea geopolitică.
