După luni de căutări disperate, Um Yousef a găsit o locuință la doar 13 dolari pe lună, o sumă infimă comparativ cu chiria medie de 130 de dolari pentru o casă cu trei camere. „Cererea de locuințe este uriașă, iar toate eforturile mele au eșuat. Stăteam cu copiii într-o singură cameră, era insuportabil”, povestește ea, cerând să i se folosească un pseudonim din motive de securitate. În ianuarie 2025, familia s-a mutat în noua casă, situată între teritoriile controlate de forțele guvernamentale yemenite și rebelii houthi. Clădirile distruse din jur sunt mărturii ale luptelor brutale care au durat mai bine de un deceniu.
La doar două luni după mutare, fiul ei de 11 ani a fost împușcat în timp ce se juca afară. „Sângele îi curgea din gură, nu am auzit niciun foc de armă”, își amintește Um Yousef, încă șocată. Deși nu știe exact cine a tras, multe dintre victimele de pe linia frontului din Yemen sunt cauzate de lunetiști. Taiz este deosebit de periculos din acest punct de vedere, fiind unul dintre puținele orașe unde linia frontului traversează o zonă urbană. Dealurile și munții care înconjoară orașul oferă numeroase puncte de observație pentru lunetiști. Un proiect de monitorizare al Națiunilor Unite a constatat că 66% din toate victimele civile ale lunetiștilor din Yemen anul trecut au fost în Taiz, iar dintre cele 21 de cazuri înregistrate, nouă au fost copii.
Din fericire, rănile fiului lui Um Yousef nu au fost atât de grave pe cât păreau inițial. După ce a fost dus de urgență la spital, a primit tratament și a fost externat a doua zi. Incidentul a făcut-o să conștientizeze pe deplin pericolul în care își adusese copiii. Dar nu își permite să se mute. Așa că a învățat să reducă riscurile: „Localnicii iau măsuri de precauție de care eu nu știam, cum ar fi să stingă luminile noaptea în camerele vizibile de la distanță și să nu lase copiii să se joace în spații deschise. Acum știu și urmez aceste reguli pentru a-mi ține copiii în siguranță.”
Guvernoratul Taiz este cel mai populat din Yemen, cu aproape 4,5 milioane de locuitori și peste 400.000 de persoane strămutate intern, potrivit lui Khalid Alwan, directorul biroului local de statistică. „Peste 10.000 de case au fost complet sau parțial avariate de conflict în Taiz, iar multe altele nu am putut să le numărăm pentru că nu am avut acces”, a declarat Alwan pentru Al Jazeera. „Reconstrucția este scumpă, iar majoritatea locuitorilor nu își pot repara casele, nici măcar în zone sigure. Acest lucru agravează criza locuințelor din oraș.”
Organizația Nahda Makers (NMO) este una dintre puținele grupări care reabilitează locuințe în mai multe guvernorate yemenite. Până în prezent, NMO a reparat 2.389 de case în Taiz, Lahj, Hodeidah, Aden și Abyan, majoritatea în Taiz. Deși această inițiativă a ajutat unele familii să se întoarcă în zone sigure, nevoia rămâne copleșitoare, cu aproximativ 4,8 milioane de persoane strămutate în toată țara care încă nu se pot întoarce acasă.
Mohammed Saeed, în vârstă de 53 de ani, locuiește în cartierul al-Thawrah din Taiz, aproape de linia frontului, din 2023. El consideră că războiul a avut un impact devastator asupra societății, iar chiriile exorbitante sunt una dintre cele mai grave consecințe. „Nu sunt fericit să locuiesc aici, auzim frecvent focuri de armă noaptea. Chiar dacă nu suntem ținta, doar sunetul este suficient să ne terorizeze”, spune el. „La început, copiii mei nu puteau dormi când auzeau împușcături, dar acum s-au adaptat. S-au adaptat la ce? Să trăiască într-o zonă periculoasă.” Mohammed, care este șomer și nu își poate permite chirie, locuiește gratuit în casa pe care o păzește. „Acum este calm, dar dacă escaladează conflictul, vom fi prinși în focul încrucișat. Sper să găsesc un loc de muncă pentru a închiria o casă într-un loc sigur și a pleca de aici.”
Khalid Abdulhadi, 46 de ani, este unul dintre cei care și-au permis să plece. S-a născut în cartierul al-Kamb din Taiz și deține o casă acolo, dar a fugit în timpul luptelor grele din 2018 și nu s-a mai întors, deoarece apropierea de linia frontului este mult prea periculoasă. „Nu este o decizie înțeleaptă să te întorci să trăiești într-o zonă periculoasă. Chiar dacă plătesc chirie în timp ce am propria mea casă, întoarcerea m-ar putea costa viața”, spune el. Khalid, care lucrează ca contabil, a permis unei familii cunoscute să locuiască în casa lui gratuit, știind că sunt săraci și dispuși să o păzească. Dar el a decis să stea departe. „Aș prefera să trăiesc într-o tabără sigură pentru strămutați decât într-o casă periculoasă. Am pierdut totul în acest război; singurul lucru care ne-a mai rămas este viața, așa că trebuie să o protejăm.”
Criza locuințelor din Taiz reflectă o tragedie mai amplă care afectează întregul Yemen. Războiul civil, care a început în 2014, a distrus infrastructura, a paralizat economia și a forțat milioane de oameni să își părăsească locuințele. Cei care nu au resurse financiare sunt nevoiți să aleagă între siguranță și un acoperiș deasupra capului. Pentru Um Yousef și mulți alții ca ea, această alegere este imposibilă. „Nu am de ales”, repetă ea, privind spre copiii care se joacă acum în spatele casei, feriți de ochii lunetiștilor.
De ce este important:
Această criză umanitară din Taiz ilustrează modul în care conflictele armate nu doar că ucid și rănesc, ci distrug și țesutul social al unei națiuni. Lipsa locuințelor sigure forțează familii întregi să trăiască în condiții de pericol constant, expunând copiii la violență și traume. În plus, subliniază eșecul comunității internaționale de a oferi soluții durabile pentru strămutați și de a sprijini reconstrucția. Fără o intervenție coordonată, milioane de yemeniți vor continua să trăiască la limita supraviețuirii, între gloanțe și disperare.
