Risipa, cunoscută și sub denumirea de malnutriție acută severă, este cea mai periculoasă formă de subnutriție, deoarece duce la pierderea rapidă a masei musculare și a grăsimii corporale, slăbind sistemul imunitar și crescând riscul de deces la copiii sub cinci ani. În Afganistan, unde sistemul de sănătate este deja fragilizat de decenii de conflict, secetă și instabilitate politică, această criză lovește cu o intensitate devastatoare.
„Ne confruntăm cu o situație fără precedent”, a declarat un purtător de cuvânt al PAM pentru Al Jazeera. „Fondurile s-au redus dramatic, iar conflictul dintre SUA și Iran a perturbat lanțurile de aprovizionare și a redus sprijinul internațional. În acest moment, putem ajuta doar o fracțiune din cei care au nevoie.” Deși războiul direct dintre SUA și Iran nu este declarat oficial, tensiunile regionale și sancțiunile au afectat grav livrările de ajutoare umanitare, iar Afganistanul, aflat la intersecția intereselor marilor puteri, plătește prețul.
Datele Organizației Națiunilor Unite arată că peste 3,2 milioane de copii sub cinci ani suferă de malnutriție acută în Afganistan, dintre care aproximativ 1,1 milioane se află în faza severă. În provincii precum Badghis, Ghor, Herat și Kandahar, ratele de risipă au depășit pragul de urgență de 15%, iar în unele districte se apropie de 30%. Fără intervenții imediate, mii de copii riscă să moară.
Cauzele sunt multiple: insecuritatea alimentară generalizată, accesul limitat la apă potabilă și servicii medicale, precum și practicile inadecvate de hrănire a sugarilor. După preluarea puterii de către talibani în august 2021, economia țării s-a prăbușit, iar ajutoarele internaționale au fost reduse drastic. Femeile și copiii sunt cei mai afectați, deoarece multe mame nu au acces la educație nutrițională sau la alimente fortificate.
PAM a fost nevoit să prioritizeze cazurile cele mai grave, dar chiar și așa, resursele sunt insuficiente. „În fiecare lună, sute de copii ajung în centrele noastre de hrănire terapeutică, dar nu putem primi pe toți”, spune un medic dintr-un spital din Herat. „Am văzut copii care cântăresc mai puțin decât la naștere, cu oasele ieșite în afară. Este o imagine pe care nu o poți uita.”
Pe lângă lipsa alimentelor, criza este agravată de seceta prelungită care a distrus recoltele și a ucis animalele, lăsând comunitățile rurale fără surse de hrană sau venit. Prețurile alimentelor au explodat, iar multe familii nu își mai permit să cumpere nici măcar pâine. În acest context, copiii sunt hrăniți doar cu apă și ceai, ceea ce accelerează instalarea malnutriției.
Organizațiile umanitare trag un semnal de alarmă: fără o intervenție internațională masivă și rapidă, Afganistanul va înregistra cea mai gravă criză de malnutriție din ultimele decenii. „Este o cursă contracronometru”, avertizează un expert în nutriție al UNICEF. „Fiecare zi de întârziere înseamnă mii de copii care ajung în stadii ireversibile.”
În timp ce comunitatea internațională este preocupată de alte conflicte, cum ar fi cel din Ucraina sau Orientul Mijlociu, Afganistanul pare să fi fost uitat. Sancțiunile împotriva talibanilor complică și mai mult livrarea ajutoarelor, iar donatorii sunt reticenți să finanțeze un regim pe care nu îl recunosc. Rezultatul este o catastrofă umanitară tăcută, care se desfășoară departe de ochii lumii.
De ce este important:
Această criză nu este doar o tragedie umanitară, ci și un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internațională. Malnutriția acută severă lasă sechele pe viață: dezvoltare cognitivă afectată, sistem imunitar compromis și vulnerabilitate crescută la boli. Copiii care supraviețuiesc riscă să devină adulți cu capacități reduse, perpetuând ciclul sărăciei și instabilității. În plus, Afganistanul se află într-o regiune geopolitică sensibilă, iar o criză umanitară de amploare poate genera valuri migratorii, radicalizare și conflicte regionale. Ignorarea acestei situații nu face decât să amâne o explozie socială și umanitară care va afecta nu doar Afganistanul, ci și vecinii săi și, în cele din urmă, întreaga lume.
