Potrivit autorităților spaniole, peste 48.000 dintre cei care au traversat granița s-au întors în Maroc în decurs de 48 de ore, dar cei rămași – în jur de 12.000 – au creat o situație de criză. Până duminică, situația părea să se îmbunătățească, dar reprezentantul guvernului spaniol în Ceuta, Miguel Angel Perez, a confirmat că numărul victimelor este în creștere. „Mai sunt multe de făcut pentru a restabili normalitatea”, a declarat el jurnaliștilor.
Agenția de știri EFE a relatat că numărul morților ar putea crește și mai mult, pe măsură ce echipele de salvare continuă căutările. Garda Civilă spaniolă a început procesul de identificare a celor 72 de cadavre găsite până acum. Colectarea amprentelor și a probelor de ADN va fi finalizată cel târziu la sfârșitul săptămânii viitoare, a declarat Carlos Atuchi, oficial al departamentului de științe criminalistice al Gărzii Civile. Unele dintre victime s-au înecat, iar altele au fost zdrobite în încercarea de a escalada digurile și gardurile de frontieră.
„Mă doare profund că tineri mor pe mare. Nu este corect ca, în anul 2026, femei cu copii de doar două luni să traverseze marea doar pentru a muri”, a spus Karima Abenaz, o cetățeană franceză cu familie în Maroc, aflată în Ceuta. Ea a adăugat: „În Maroc există mâncare, există tot ce ne trebuie. Dacă nu avem un loc de muncă decent, ar trebui să facem grevă și să cerem drepturile de la guvern. Nu ar trebui să murim pe mare, nu este corect.”
Liderul Ceutei, Juan Jesus Vivas, a declarat pentru ziarul El País că morga orașului a primit 88 de cadavre, incluzându-i pe cei care au murit în încercări anterioare, mai mici, de a ajunge pe teritoriul spaniol în nopți periculoase de înot în ultimele două săptămâni. El a spus că autoritățile marocane recuperează și ele cadavre din mare, dar nu există informații oficiale disponibile.
„Practic, toți cei care au intrat în Ceuta s-au întors acum în Maroc”, a scris ministrul spaniol de Externe, Jose Manuel Albares, pe X, vineri seara târziu. Cu toate acestea, criza a determinat 22 de state membre UE să ceară acțiuni coordonate la frontieră, Italia să suspende călătoriile fără pașaport Schengen cu Spania, iar autoritățile spaniole să instaleze un baraj plutitor de 500 de metri în largul coastei Ceutei.
Ceuta, împreună cu Melilla – un alt oraș autonom spaniol din Africa de Nord – reprezintă singura frontieră terestră a UE cu Africa. Ambele orașe se confruntă adesea cu valuri de încercări de trecere din partea persoanelor care doresc să migreze în Europa. Pentru a ajunge în Ceuta, migranții înoată adesea aproximativ 5 km de la orașul marocan Fnideq până pe teritoriul spaniol. Alții încearcă din apropierea localității Belyounech, unde distanța este mai scurtă.
Autoritățile au întărit patrulele de poliție și armată, iar sâmbătă au instalat un baraj plutitor de 500 de metri în largul Ceutei. Spania a adoptat o atitudine mai deschisă față de migranți decât majoritatea celorlalte țări UE, introducând un program de acordare a rezidenței pentru peste jumătate de milion de persoane fără acte. Oficialii spanioli au respins sugestiile că acest program ar fi încurajat valul spre Ceuta, spunând că cei care au intrat neregulamentar în Ceuta nu pot călători mai departe spre Spania continentală sau în alte părți ale spațiului Schengen.
Analiză: O criză cu multiple fațete
Valul de migranți din Ceuta nu este doar o tragedie umanitară, ci și un test pentru relațiile dintre Spania și Maroc, precum și pentru solidaritatea europeană. Marocul a fost acuzat că a folosit migrația ca armă politică, permițând trecerea masivă pentru a exercita presiuni asupra Spaniei în legătură cu disputa privind Sahara Occidentală. Deși Rabatul neagă oficial, momentul ales – imediat după ce Spania a acceptat să trateze un lider al independențiștilor saharaui în spital – sugerează o legătură.
Pe de altă parte, reacția UE a fost una de panică: 22 de state membre cer măsuri coordonate, iar Italia suspendă Schengen cu Spania. Aceasta arată cât de fragil este spațiul de liberă circulație atunci când o criză lovește la periferie. În același timp, Spania încearcă să mențină o poziție umanitară, dar realitatea de pe teren – 72 de morți, morgi pline, familii despărțite – contrazice orice discurs optimist.
Cifrele sunt cutremurătoare: 60.000 de persoane au încercat să intre în Ceuta în câteva zile. Dacă 48.000 s-au întors, înseamnă că 12.000 au rămas – o presiune imensă pentru un oraș cu doar 85.000 de locuitori. Serviciile de sănătate au tratat peste 1.000 de persoane, iar numărul morților ar putea crește pe măsură ce se găsesc mai multe cadavre.
De ce este important:
Această criză evidențiază eșecul sistemelor de migrație atât la nivel național, cât și european. Frontierele externe ale UE rămân porți deschise către tragedii, iar lipsa unei politici comune duce la măsuri unilaterale care subminează principiile Schengen. În plus, dezvăluie modul în care statele terțe pot folosi migrația ca instrument de presiune diplomatică, punând în pericol vieți omenești. Pentru România, care se pregătește să adere complet la Schengen, lecția este clară: o frontieră externă slabă poate destabiliza întregul sistem. Este nevoie de cooperare reală, nu de declarații, și de soluții care să abordeze cauzele profunde ale migrației – sărăcia, lipsa de perspective și instabilitatea politică din Africa.
