Rujeola este o boală extrem de contagioasă, care se manifestă prin febră și o erupție cutanată specifică, iar în cazurile severe poate provoca inflamații ale creierului și probleme respiratorii. Nu există un tratament specific odată ce boala s-a instalat, dar prevenirea este posibilă prin două doze de vaccin. Cu toate acestea, copiii prea mici pentru a fi vaccinați sunt cei mai expuși, iar în primele luni ale focarului, peste 80% dintre cazuri au fost înregistrate la copii sub cinci ani. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA au confirmat că Bangladesh, o țară cu 178 de milioane de locuitori, se confruntă cu cel mai mare focar de rujeolă din lume.
Profesorul Mahmudur Rahman, fost director al Institutului de Epidemiologie, Controlul Bolilor și Cercetare din Dhaka, a declarat pentru Reuters că situația este fără precedent în istoria țării. „Din câte știu eu, Bangladesh nu a văzut niciodată atât de mulți copii murind de rujeolă. Nu am văzut niciodată un număr atât de mare de pacienți într-un singur an. Este o situație cu adevărat teribilă, iar partea cea mai tristă este că victimele sunt copii”, a spus el.
Cauzele acestei crize sunt multiple, dar experții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și UNICEF leagă direct focarul de lacunele din programul național de imunizare, apărute în 2024 și 2025, în contextul tulburărilor politice care au urmat înlăturării fostului prim-ministru Sheikh Hasina. Luni, ministrul sănătății din Bangladesh, Sardar Husain, a recunoscut în fața parlamentului că modificările politicii de achiziții din acea perioadă au dus la o penurie de vaccinuri. Campania națională de vaccinare de urgență, lansată în aprilie, a reușit să vaccineze 18 milioane de copii, dar cifrele oficiale arată că aproximativ patru milioane au rămas nevaccinați. „Nu am reușit să obținem imunitatea de turmă”, a declarat purtătorul de cuvânt al DGHS, Zahid Raihan, pentru AFP, adăugând că echipele continuă să caute copiii care au fost omiși. „Rujeola nu poate fi eradicată, iar scopul a fost reducerea victimelor. Vom continua să ne vaccinăm copiii”, a spus el.
Această criză pune o presiune uriașă pe sistemul spitalicesc, care se confruntă simultan cu o explozie a cazurilor de dengue. Peste 45.000 de persoane au fost internate cu dengue, iar marți a fost o zi record atât pentru internări, cât și pentru decese cauzate de această boală. Suprapunerea acestor două epidemii transformă spitalele din Bangladesh în adevărate câmpuri de luptă pentru viață, unde resursele sunt limitate, iar personalul medical este copleșit.
Dincolo de cifre, această tragedie ridică întrebări profunde despre prioritățile globale în materie de sănătate publică. În timp ce țările bogate își permit stocuri de vaccinuri și campanii de imunizare extinse, națiunile în curs de dezvoltare rămân vulnerabile la boli care pot fi prevenite. Bangladesh a făcut progrese remarcabile în reducerea mortalității infantile în ultimele decenii, dar acest focar de rujeolă arată cât de fragil este acest progres atunci când sistemele de sănătate sunt slăbite de instabilitate politică și de lipsa de finanțare.
Experții atrag atenția că rujeola este adesea numită „boala sărăciei”, deoarece lovește cel mai dur comunitățile defavorizate, unde accesul la vaccinare este limitat. În Bangladesh, multe familii din zonele rurale sau din mahalalele urbane nu au ajuns la centrele de vaccinare, iar campania de urgență nu a reușit să acopere toți copiii. De asemenea, dezinformarea cu privire la vaccinuri, alimentată de rețelele sociale, a contribuit la ezitarea părinților, ceea ce a agravat situația.
Un alt aspect îngrijorător este că focarul de rujeolă nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și una socială și economică. Copiii care supraviețuiesc bolii pot rămâne cu sechele pe viață, cum ar fi pierderea auzului, leziuni cerebrale sau deficiențe de vedere. Aceste consecințe pe termen lung vor afecta capacitatea lor de a învăța și de a munci, perpetuând ciclul sărăciei. În plus, costurile tratamentului și ale spitalizării împovărează familiile deja vulnerabile, iar sistemul de sănătate, deja suprasolicitat, este nevoit să facă față unor cheltuieli suplimentare.
Reacția comunității internaționale a fost una de îngrijorare, dar și de sprijin. OMS și UNICEF au oferit asistență tehnică și logistică, iar mai multe organizații neguvernamentale au trimis echipe medicale în zonele afectate. Cu toate acestea, soluția pe termen lung necesită o reformă profundă a sistemului de sănătate din Bangladesh, inclusiv consolidarea lanțului de aprovizionare cu vaccinuri, îmbunătățirea infrastructurii medicale și educarea populației cu privire la importanța imunizării.
În timp ce autoritățile încearcă să țină sub control focarul, întrebarea rămâne: cum a fost posibil ca o boală prevenibilă să ucidă atât de mulți copii într-o eră a medicinei moderne? Răspunsul este complex și implică atât eșecuri interne, cât și neglijență globală. Bangladesh nu este singura țară care se confruntă cu astfel de probleme; în ultimii ani, au existat focare de rujeolă și în alte părți ale lumii, inclusiv în Europa și în Statele Unite, din cauza scăderii ratelor de vaccinare. Dar amploarea tragediei din Bangladesh este un semnal de alarmă că sănătatea publică nu poate fi lăsată la voia întâmplării, mai ales în contexte de criză politică.
Pe măsură ce numărul deceselor continuă să crească, familiile îndoliate cer răspunsuri și responsabilitate. Protestele au izbucnit în mai multe orașe, iar părinții acuză guvernul că nu a acționat suficient de rapid pentru a preveni dezastrul. Ministrul sănătății a promis că va investiga cauzele penuriei de vaccinuri și că va lua măsuri pentru a evita repetarea unor astfel de situații. Cu toate acestea, pentru cei peste 1.000 de copii care au murit, orice măsură vine prea târziu.
De ce este important:
Această criză din Bangladesh subliniază fragilitatea sistemelor de sănătate din țările în curs de dezvoltare și consecințele devastatoare ale neglijării vaccinării. Ea demonstrează că bolile prevenibile pot reveni cu o forță letală atunci când infrastructura medicală este slăbită, iar instabilitatea politică poate exacerba vulnerabilitățile existente. Pentru comunitatea internațională, acest focar este un avertisment că investițiile în sănătatea globală nu sunt opționale, ci esențiale pentru prevenirea unor tragedii de amploare. De asemenea, subliniază necesitatea unor sisteme de supraveghere epidemiologică robuste și a unor campanii de vaccinare continue, care să nu fie întrerupte de crize politice sau economice. Fiecare copil care moare de rujeolă este o dovadă că sănătatea publică nu poate fi tratată ca o prioritate secundară, iar lecțiile din Bangladesh trebuie învățate la nivel global pentru a preveni viitoare epidemii.
