Potrivit datelor Biroului Central de Statistică Palestinian, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani din Cisiordania depășește 40%, iar pentru absolvenții de facultate, aceasta este chiar mai mare. În fiecare an, mii de tineri palestinieni termină studiile superioare, visând la o carieră și la o viață mai bună, dar se lovesc de o piață a muncii sufocată de restricțiile impuse de ocupația israeliană, de lipsa investițiilor și de o economie fragilă.
Leila Warah, jurnalista Al Jazeera care a documentat această realitate, a stat de vorbă cu tineri din Ramallah, Nablus și Hebron. „Am terminat facultatea acum trei ani, cu o diplomă în inginerie civilă. Încă nu am găsit un loc de muncă stabil. Am aplicat la zeci de firme, dar fie nu primesc răspuns, fie mi se spune că nu sunt posturi disponibile”, povestește Ahmad, un tânăr de 26 de ani. Povestea lui este comună: mulți absolvenți ajung să lucreze în domenii complet diferite de pregătirea lor, sau să accepte locuri de muncă temporare, prost plătite, în lipsa unor alternative.
Cauzele acestei crize sunt multiple și interconectate. În primul rând, economia palestiniană este puternic dependentă de ajutoare externe și de remitențele din diaspora, iar sectorul privat este slab dezvoltat. Ocupația israeliană impune bariere fizice și birocratice care îngreunează comerțul, mobilitatea forței de muncă și accesul la resurse. Sistemul de permise, punctele de control și barierele de separare fac ca mulți tineri să nu poată ajunge la locurile de muncă din Israel sau din colonii, unde ar putea găsi salarii mai bune. În plus, investițiile străine sunt descurajate de instabilitatea politică și de lipsa unui stat palestinian viabil.
Un alt factor este dezechilibrul dintre sistemul educațional și nevoile pieței muncii. Universitățile palestiniene produc anual un număr mare de absolvenți în domenii precum științe umaniste, drept sau administrație publică, în timp ce există o cerere redusă pentru aceste specializări. În schimb, sectoare precum tehnologia informației, asistența medicală sau agricultura modernă rămân insuficient alimentate cu forță de muncă calificată. „Studenții aleg facultățile în funcție de tradiție sau de prestigiu, nu de perspectivele de angajare. Apoi, când termină, descoperă că nu există locuri de muncă pentru ei”, explică dr. Samir Awad, economist la Universitatea Birzeit.
Cu toate acestea, tinerii palestinieni nu renunță la educație. Dimpotrivă, rata de înscriere la universități este printre cele mai ridicate din lumea arabă. Pentru mulți, absolvirea rămâne un simbol al rezistenței și al speranței, o modalitate de a demonstra că, în ciuda ocupației și a dificultăților, ei își pot construi un viitor. Ceremoniile de absolvire sunt evenimente grandioase, cu familii întregi care vin să sărbătorească. „Este un moment de bucurie pură. Nu ne gândim la șomaj în acea zi. Ne gândim la realizarea noastră și la faptul că am reușit să terminăm, în ciuda tuturor piedicilor”, spune Lina, o proaspăt absolventă de jurnalism.
Dar bucuria este adesea de scurtă durată. După câteva luni de căutări fără succes, mulți tineri cad în depresie sau emigrează. Fenomenul „brain drain” (exodul creierelor) este o realitate dureroasă: cei mai buni și mai bine pregătiți aleg să plece în străinătate, în căutarea unor oportunități. „Nu vreau să plec, dar simt că nu am de ales. Aici nu am viitor”, mărturisește Omar, un tânăr programator care și-a găsit un loc de muncă la o companie din Germania.
Guvernul Autorității Palestiniene încearcă să abordeze criza prin programe de formare profesională și prin încurajarea antreprenoriatului. Au fost lansate incubatoare de afaceri și fonduri de microcredite, dar impactul este limitat. „Avem nevoie de o schimbare structurală, nu de soluții temporare. Fără suveranitate economică și fără încetarea ocupației, nu putem rezolva problema șomajului”, afirmă un oficial palestinian.
Pe străzile din Ramallah, tinerii se adună în cafenele, discută despre viitor și împărtășesc povești de eșecuri și mici reușite. Unii au început afaceri mici: o brutărie, un magazin online, un serviciu de livrări. Alții s-au orientat către freelancing, lucrând pentru clienți din străinătate. „Nu putem aștepta ca guvernul să ne dea de lucru. Trebuie să ne creăm singuri oportunități”, spune Rami, care a deschis un atelier de reparații electronice.
Criza șomajului în rândul tinerilor din Cisiordania nu este doar o problemă economică, ci și una socială și politică. Lipsa perspectivelor alimentează frustrarea și nemulțumirea, care pot duce la instabilitate. În același timp, tinerii palestinieni dau dovadă de o reziliență remarcabilă, continuând să spere și să lupte pentru un viitor mai bun. Ei sunt, fără îndoială, generația care suportă cea mai mare povară a conflictului, dar și cea care poate aduce schimbarea.
