Contextul este unul exploziv. USS Lincoln a plecat din San Diego, California, în noiembrie, și de atunci nu a mai ancorat în niciun port. Peste 260 de zile petrecute pe mare, fără oprire, au transformat această misiune într-un record absolut pentru Marina americană. Dar recordul vine la pachet cu povești tulburătoare: membri ai echipajului care au încercat să sară peste bord, lipsuri acute de alimente și alte provizii esențiale, iar moralul echipajului – o victimă colaterală a unui conflict care pare să nu se mai termine.
Reprezentantul Pat Ryan, un democrat din New York, a publicat marți o scrisoare adresată secretarului interimar al Marinei, Hung Cao, semnată de 22 de membri ai Congresului. Mesajul e dur și direct: desfășurările prelungite „au devenit un tipar în modul în care administrația gestionează războiul împotriva Iranului”. Ryan a făcut o comparație acidă cu USS Gerald Ford, un alt portavion care a spulberat recorduri de durată în aceeași campanie militară și care s-a întors în SUA în aprilie, cu povești similare despre epuizarea marinarilor.
„Condițiile raportate pe Lincoln, venite imediat după cele raportate pe Ford, lasă Congresul și publicul îngrijorate că Departamentul Apărării nu se adaptează suficient de rapid la realitățile din teren”, scrie Ryan în documentul datat 14 august. Întrebarea care planează: face Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), cel care coordonează operațiunile din Orientul Mijlociu, tot ce trebuie pentru a atenua problemele cronice ale flotei?
Nu doar Ryan a ridicat mâna. O delegație de aleși din California, printre care senatorii Adam Schiff și Alex Padilla, a trimis o scrisoare separată Pentagonului, cerând o anchetă oficială. Iar un grup de senatori democrați a mers și mai departe, adresându-se direct secretarului Apărării, Pete Hegseth, cu o scrisoare datată 15 august, plină de acuzații la adresa conducerii de la vârf.
„Acesta este un simptom al planificării deficitare atât din partea dumneavoastră, cât și a președintelui, agravat de decizia profund nesăbuită de a începe un război cu Iranul”, se arată în documentul senatorilor. „Desfășurările fără termen, dictate de un război fără termen, au consecințe reale pentru militarii noștri, iar noi vedem acum aceste consecințe.”
Apelurile vin într-un moment sensibil, când USS Lincoln se pregătește să navigheze spre casă. Secretarul Cao a anunțat săptămâna trecută că portavionul se va întoarce în curând în SUA, iar USS George Washington a fost redirecționat din Pacific pentru a-i lua locul. Dar această mișcare lasă Pacificul de Vest fără niciun portavion american – o zonă pe care strategii americani au descris-o mereu ca fiind vitală pentru contracararea ambițiilor teritoriale ale Chinei. Un gol strategic într-o regiune fierbinte, exact când tensiunile cu Beijingul sunt deja la cote înalte.
Administrația Trump, firește, vede lucrurile altfel. Hegseth a catalogat relatările despre condițiile de pe Lincoln drept „complet denaturate”, iar Trump a declarat că vasul nu a fost desfășurat „nici pe departe suficient de mult”. Luni, președintele a minimalizat întrebările legate de starea echipajului, numindu-le parte dintr-un „reportaj fals CNN”.
Amiralul Brad Cooper, șeful CENTCOM, a ieșit și el în față, publicând pe rețelele sociale o declarație în care spune că a vizitat recent USS Lincoln și a găsit un echipaj „impresionant”. „Asta nu înseamnă că totul e perfect”, a recunoscut el, adăugând că orice veteran al Marinei ar putea spune că serviciul pe mare, pentru perioade lungi, nu e pentru toată lumea. Cooper a lăudat conducerea navei pentru că a făcut din „sănătatea mintală și reziliența echipajului” o prioritate.
Interesant e că republicanii, cu puține excepții, au rămas tăcuți. Doar reprezentantul Don Bacon a vorbit deschis, duminică, într-o intervenție la CBS News, exprimându-și îngrijorarea. Restul partidului pare să fi ales să ignore subiectul, lăsând democrații să ducă singuri această bătălie.
Dincolo de lupta politică, întrebările rămân: cât poate rezista o flotă în condiții de război prelungit fără să plătească un preț uman uriaș? Și ce spune această criză despre pregătirea reală a celei mai puternice marine din lume? Războiul cu Iranul, început pe 28 februarie, nu dă semne de încheiere, iar costurile – umane, materiale și strategice – se acumulează vertiginos.
De ce este important:
Această situație nu este doar o problemă internă a SUA. Ea dezvăluie vulnerabilități majore în capacitatea de proiecție a puterii americane, într-un moment în care tensiunile globale sunt la cote maxime. Dacă echipajele sunt epuizate și proviziile lipsesc, capacitatea de reacție a Washingtonului în crizele viitoare – fie în Orientul Mijlociu, fie în Pacific – devine discutabilă. Mai mult, modul în care administrația tratează aceste semnale de alarmă spune multe despre prioritățile sale: războiul pare să conteze mai mult decât viețile militarilor care îl duc. Pentru România, aliată NATO, aceste evoluții sunt relevante, pentru că ele modelează echilibrul de putere global și fiabilitatea partenerilor strategici într-o lume tot mai imprevizibilă.
