Această criză nu este un accident. Este rezultatul direct al prăbușirii finanțării pentru serviciile de sănătate din țară, care a forțat închiderea a aproximativ 600 de unități medicale esențiale. Până de curând, aceste centre ofereau asistență medicală pentru aproximativ 4 milioane de oameni, dintre care jumătate erau copii. Fără aceste servicii, mii de familii rămân fără acces la tratament pentru malnutriție, vaccinuri sau îngrijire de urgență, iar consecințele se văd în statisticile îngrijorătoare.
Datele Organizației Națiunilor Unite, citate de Salvați Copiii, arată că nivelurile de malnutriție acută s-au agravat în două treimi din provinciile afgane în al doilea trimestru al anului 2026, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. În ultimii patru ani, numărul copiilor sub cinci ani afectați de această formă severă de subnutriție a crescut cu 14%, ajungând la 3,7 milioane în 2026. Este o creștere care nu dă semne de stabilizare, ci dimpotrivă, accelerează.
Cauza principală este scăderea dramatică a ajutorului umanitar. În 2022, Afganistanul primea 3,27 miliarde de dolari pentru operațiuni umanitare. În 2025, suma a scăzut la doar 1 miliard de dolari, o reducere de aproape 70%. Mai mult, la jumătatea anului 2026, doar 438 de milioane de dolari au fost asigurate, ceea ce înseamnă un deficit de finanțare de 74%. Aceste cifre nu sunt doar statistici seci; ele se traduc în clinici închise, medici neplătiți și copii care mor din cauze perfect tratabile.
Salvați Copiii a reușit să mențină deschise doar 14 clinici de sănătate, fiind singura organizație care oferă asistență medicală pentru 10.000 de oameni în zonele muntoase din nordul Afganistanului. Este o picătură într-un ocean de nevoi, dar pentru acele comunități, este singura lor șansă de supraviețuire.
Situația este agravată și de un alt factor: populația Afganistanului a crescut cu 12% din septembrie 2023, în principal din cauza întoarcerii a peste șase milioane de afgani din Pakistan și Iran. Ambele țări au înăsprit condițiile pentru refugiații afgani și au intensificat deportările, forțând milioane de oameni să se întoarcă într-o țară deja sfâșiată de ani de conflict, secetă și sărăcie extremă.
Ashish Damle, directorul de țară al Salvați Copiii în Afganistan, a avertizat că lumea nu își poate permite să întoarcă privirea. „Foametea severă, numărul uluitor de repatriați și strămutările interne masive cauzate de dezastre, conflictele recente și patru ani de secetă duc resursele umanitare limitate la punctul de rupere”, a declarat el. „Comunitatea internațională se confruntă acum cu o alegere: să continue să răspundă doar după ce familiile ajung la punctul de rupere, sau să acționeze suficient de devreme pentru a proteja viețile, drepturile și viitorul copiilor.”
Această criză nu a apărut peste noapte. După preluarea puterii de către talibani în august 2021, retragerea trupelor americane și colapsul guvernului condus de Ashraf Ghani, donatorii internaționali au redus drastic finanțarea. Multe țări au impus sancțiuni, au limitat ajutorul și au impus condiții stricte pentru operațiunile umanitare. Un obstacol major este interzicerea de către talibani a angajării femeilor în organizațiile umanitare, ceea ce a restricționat sever capacitatea agențiilor de a livra ajutor femeilor și copiilor.
Înainte de 2021, Statele Unite erau cel mai mare donator al Afganistanului, finanțând proiecte majore de dezvoltare și reconstrucție. După preluarea talibanilor, ajutorul american a fost redirecționat prin canale indirecte, cum ar fi ONU sau ONG-uri, și a devenit o fracțiune din ceea ce era înainte. Administrația Trump a redus radical ajutorul extern, iar sancțiunile extinse asupra liderilor talibani și înghețarea activelor afgane din SUA au adâncit și mai mult criza. Uniunea Europeană și Banca Mondială au oprit, de asemenea, programele de reconstrucție la scară largă, înlocuindu-le cu programe de urgență mult mai mici, livrate prin ONG-uri.
În timp ce liderii mondiali dezbat prioritățile geopolitice, copiii afgani plătesc prețul. Malnutriția acută nu înseamnă doar un copil slab; înseamnă un sistem imunitar compromis, dezvoltare cognitivă afectată și un risc crescut de deces din cauza unor boli banale precum diareea sau pneumonia. Fiecare zi de întârziere în acțiune transformă o criză gestionabilă într-o catastrofă umanitară.
De ce este important:
Această criză nu este doar o problemă a Afganistanului, ci un test al solidarității internaționale. Când comunitatea globală își retrage sprijinul, consecințele nu rămân izolate: instabilitatea, migrația forțată și extremismul se răspândesc dincolo de granițe. Protejarea copiilor de malnutriție nu este doar o obligație morală, ci și o investiție în securitatea și prosperitatea regională. Fără o acțiune urgentă, vom asista la pierderea unei întregi generații de afgani, cu efecte devastatoare pe termen lung. Este momentul ca donatorii să își reconsidere prioritățile și să răspundă cu generozitate și rapiditate, înainte ca această tragedie să devină ireversibilă.
