Este dificil să stabiliți momentul exact când prima minge de tenis a trecut peste fileu. Tenisul este o derivată a multor alte sporturi, cum ar fi „jeu de paume”, un joc de mână practicat în Franța, spune JT Buzanga, managerul de colecții al muzeului International Tennis Hall of Fame. Dar tenisul a devenit un sport brevetat și oficial în 1874, spune Steve Flink, un jurnalist a cărui acoperire a tenisului l-a făcut să fie inclus în International Tennis Hall of Fame. De atunci, tenisul și-a păstrat sistemul de punctaj unic și misterios.
Folosirea termenului „love” datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, spune Jesse Sheidlower, lexicograf. Dar a fost folosit mai devreme în jocuri de cărți precum whist și bridge. Înainte ca termenul să ajungă în tenis, sportul prefera simplul „nothing” sau „nil”, spune el. Atunci de ce „love”? Istoricii nu știu cu siguranță, dar există câteva teorii.
Francezii ar putea avea ceva de spus. Unii istorici cred că „love” derivă din „l'oeuf”, care înseamnă „oul” în franceză. Deoarece ouăle au forma zerourilor, termeni precum „goose egg” și „duck's egg” au fost folosiți în alte contexte pentru a însemna zero, spune Sheidlower. De asemenea, este posibil ca vorbitorii de engleză să fi pronunțat greșit „l'oeuf” ca „love”. Dar Sheidlower nu este convins că acesta este răspunsul. „Este echivalentul francez al unei expresii englezești. Dar, deoarece acea expresie nu apare în franceză, cuvântul francez nu ar fi fost folosit”, spune el.
Pentru a fi siguri, Franța a avut o mare influență asupra culturii tenisului, spune Buzanga. De exemplu, „deuce” sau un joc la egalitate la 40 de puncte, provine din cuvântul francez pentru „doi”: „deux”. Dar el preferă o altă teorie proeminentă: că „love” provine din expresia „for the love of the game” (din dragoste pentru joc). Chiar dacă un jucător nu a marcat, nu contează, pentru că inima lui este în joc. Aceasta este teoria pe care Sheidlower o consideră cea mai plauzibilă, deoarece expresia a fost folosită de englezi înainte ca tenisul să fie popularizat.
O altă variație a teoriei „dragostei pentru joc” este că cuvântul ar putea proveni din olandezul „lof”, sau „onoare” — sau din latinescul „amare”, care înseamnă „a iubi”, spune Flink. Dar dacă „love” din tenis nu provine dintr-un cuvânt francez, teoria are cel puțin o sensibilitate franceză. Tenisul a fost cândva un sport de agrement. Stilul de joc s-a schimbat mult de-a lungul anilor; jucătorii sunt mai atletici și mai competitivi, de exemplu, spune Flink. Dar regulile sportului sunt mai statornice, spune el. „Există un respect incredibil și de durată pentru tradiție în tenis”, spune el. „Schimbările nu se fac cu ușurință.”
A existat o singură schimbare majoră în istoria modernă: tie-break-ul. Meciurile pot continua la nesfârșit, deoarece jucătorii trebuie să marcheze două puncte consecutive pentru a sparge un deuce, sau cu două jocuri pentru a sparge un set la egalitate. Dar apariția televiziunii a însemnat că meciurile ar trebui să fie mai scurte dacă sportul dorea să atragă un public mai larg, spune Flink. Schimbarea a venit chiar și pentru „love”. O alternativă a apărut în anii 1970 și este folosită și astăzi: „bagel”, numit după forma sa de zero, spune Sheidlower. Începătorii pot spune „zero”, iar inițiații vor înțelege ce înseamnă, dar „îi vor ironiza din cauza asta”, spune Flink. „Oamenilor le place”, spune Flink. „Este diferit. De ce să spui zero când poți spune love?”
De ce este important:
Înțelegerea originii cuvântului „love” în tenis ne ajută să apreciem nu doar istoria acestui sport, ci și modul în care limbajul evoluează, împletind cultura, tradiția și chiar umorul. Este o lecție de lingvistică și istorie sportivă, care ne arată cât de mult poate spune un simplu cuvânt despre spiritul unui joc. Fie că ești fan înrăit sau doar un curios, data viitoare când auzi „love” la un meci, vei ști că nu este doar un termen tehnic, ci o moștenire culturală care face tenisul mai uman și mai fascinant.
