Cum a eșuat blocarea unui film despre abuzurile poliției în India: cenzura a devenit mișcare de rezistență

Într-o seară umedă de muson, în satul Bandala din nordul Indiei, fermierii și-au terminat treaba cu orezul și trestia de zahăr și s-au îndreptat spre templul sikh local. S-au așezat pe scaune de plastic, femeile în față, bărbații în spate, în timp ce voluntarii serveau suc de căpșuni în pahare de plastic, iar copiii se agitau, bucuroși că au o scuză să stea treji până târziu. Nu era o sărbătoare religioasă, ci un eveniment neobișnuit: proiecția unui film căruia cenzorii indieni nu i-au acordat niciodată certificat de lansare în cinematografe și care a fost retras de pe o platformă de streaming la o zi după ce a apărut online. Guvernul indian nu a dezvăluit motivele pentru care a blocat filmul. Ministerul Informațiilor și Radiodifuziunii din India nu a răspuns solicitărilor de interviu ale NPR. Dar în sat, afișele promoționale lipite pe vitrinele magazinelor și pe zidurile locului de joacă nu trădau nimic din natura contrabandă a filmului. Ele anunțau un film intitulat „Satluj”, bazat pe evenimente reale, care abordează istoria și identitatea sikhilor, o minoritate religioasă din India de peste 20 de milioane de oameni, majoritară în statul Punjab din nord.Filmul este un biopic despre Jaswant Singh Khalra, un activist care a fost ucis după ce a descoperit execuții extrajudiciare comise de forțele de securitate, în principal de poliția din Punjab. Acestea au avut loc după ce mișcarea separatistă s-a transformat în violență în 1984, când armata indiană a asaltat și a deteriorat Templul de Aur, unul dintre cele mai sfinte locuri pentru sikh, într-o luptă cu militanții care se refugiaseră acolo. Deceniul următor a fost marcat de mai multe ucideri de civili, militanți și oficiali de stat, inclusiv asasinarea fostului prim-ministru Indira Gandhi de către garda ei de corp sikh.În mod obișnuit, „Satluj” ar fi intrat în lunga listă de filme pe care guvernul indian le-a blocat sau a forțat regizorii să le modereze în ultimii ani. Dar interzicerea aparentă a „Satluj” a declanșat altceva: o rară sfidare față de guvernul naționalist hindus al prim-ministrului Narendra Modi. În orașe și sate din Punjab, liderii sikh au îndemnat comunitatea să-l vizioneze. În capitala spirituală Amritsar, activiști și partide politice au organizat mitinguri împotriva interdicției. Mulți au organizat proiecții în curțile templelor sikh și pe străzile publice. Alții au descărcat copii piratate și le-au distribuit pe WhatsApp și YouTube. O astfel de opoziție față de dictatele statului este destul de neobișnuită, spune Sanjay Srivastava, sociolog la SOAS University of London. „Aceasta reflectă un sentiment real la nivel local că problemele acoperite în film nu au fost încă rezolvate”, spune el.„Satluj” este plasat în anii ’90, la câțiva ani după ce mișcarea separatistă sikh a devenit militantă. Mii de sikhți au murit în confruntări și schimburi de focuri cu forțele de securitate indiene. Mulți au fugit în țări precum SUA și Canada și au cerut azil. Sarabjit Singh Verka, avocat la organizația non-profit Punjab Human Rights Organisation din Amritsar, a reprezentat multe victime ale violenței. El spune că autoritățile indiene de atunci erau disperate să pună capăt violenței. „Unii ofițeri de poliție, în timpul proceselor, mi-au mărturisit în privat că li s-a permis să ucidă militanți care au ucis două sau mai multe persoane”, spune Verka. „Poliția numea această politică „gloanțe pentru gloanțe”. Această carte blanche, spune Verka, a început pentru că civilii erau adesea prea speriați să depună mărturie împotriva militanților în instanță, ceea ce permitea multora să scape. „Dar unii ofițeri au transformat aceasta într-o rețea de șantaj. Răpeau tineri și cereau răscumpărare de la familii. Unii au organizat și schimburi de focuri și au incinerat cadavre pentru a acoperi dovezile.”Filmul „Satluj” aduce în prim-plan aceste abuzuri și lupta lui Khalra pentru a le aduce la lumină. Khalra a fost ucis în 1995, iar trupul său nu a fost găsit niciodată. Moartea lui a rămas un subiect sensibil în Punjab, unde multe familii încă caută răspunsuri. Interzicerea filmului a reaprins durerea și furia, iar comunitatea sikh a transformat cenzura într-o mișcare de rezistență. În satul Bandala, proiecția a fost organizată de liderii locali ai templului, care au văzut în film o modalitate de a păstra vie memoria victimelor și de a cere dreptate. „Nu ne interesează ce spune guvernul”, a spus unul dintre organizatori, care a cerut să rămână anonim. „Această istorie este a noastră, iar noi avem dreptul să o cunoaștem.”Proiecțiile au loc în curțile templar, în săli comunitare și în piețele satelor, iar numărul spectatorilor crește. Oamenii vin cu familiile, cu copii, și stau ore întregi să vizioneze filmul, chiar dacă mulți au văzut deja pe telefoanele lor. „Am văzut filmul pe YouTube, dar aici, împreună, este altceva”, spune o femeie din sat, cu un copil în brațe. „Este ca și cum am spune că nu ne este frică.” Această sfidare este cu atât mai remarcabilă cu cât guvernul Modi a fost acuzat de către organizații de drepturile omului că restricționează libertatea de exprimare și că vizează în special minoritățile religioase. În ultimii ani, mai multe filme și documentare au fost blocate sau modificate, iar jurnaliștii și activiștii au fost arestați pentru critici la adresa guvernului.„Ceea ce se întâmplă în Punjab este un semnal că oamenii nu mai acceptă tăcerea”, spune sociologul Srivastava. „Filmul a devenit un simbol al rezistenței, iar cenzura a avut efectul opus: a dat mai multă vizibilitate și a mobilizat comunitatea.” În timp ce proiecțiile continuă, guvernul indian nu a făcut niciun comentariu public. Dar pentru sikhții din Punjab, „Satluj” nu este doar un film, ci o mărturie a unei istorii dureroase care încă nu a fost pe deplin recunoscută. Iar faptul că ei îl vizionează în ciuda interdicției este o formă de a spune că adevărul nu poate fi cenzurat.### De ce este important:Această situație evidențiază tensiunile dintre guvernul indian și minoritatea sikh, dar și o schimbare în modul în care comunitățile reacționează la cenzură. Într-o eră a digitalizării, interzicerea unui film nu mai poate opri răspândirea informației, iar reacția din Punjab arată că oamenii sunt dispuși să-și asume riscuri pentru a-și spune povestea. Mai mult, acest caz subliniază problemele nerezolvate ale abuzurilor poliției și ale lipsei de justiție pentru victimele violenței din anii ’90. Este un test pentru libertatea de exprimare în India, dar și pentru capacitatea guvernului de a gestiona nemulțumirile istorice. Dacă cenzura nu face decât să întărească solidaritatea comunității, atunci guvernul ar putea fi nevoit să reconsidere strategia sa de control al informației. Această poveste arată că, în ciuda presiunilor, oamenii își găsesc modalități de a-și face auzită vocea, iar filmul a devenit un instrument de rezistență și de luptă pentru adevăr.