Cum a modelat 'Axa de Rezistență' a Iranului războiul din Orientul Mijlociu

În ultimele luni, Orientul Mijlociu a fost martorul unei escaladări fără precedent, iar în spatele acestor evenimente se află o rețea complexă de alianțe și interese strategice. În centrul acestei dinamici se află ceea ce analiștii numesc „Axa de Rezistență” – o coaliție informă de actori statali și non-statali, coordonată de Iran, care a reușit să redefinească echilibrul de putere în regiune. De la Hezbollah în Liban, la Hamas în Gaza, de la rebelii Houthi din Yemen până la milițiile șiite din Irak și Siria, această axă a devenit un factor esențial în modelarea conflictelor actuale. Într-un interviu recent acordat NPR, Peter Salisbury, profesor la Școala de Afaceri Internaționale și Publice a Universității Columbia, a explicat modul în care Iranul și aliații săi au influențat cursul războiului din Orientul Mijlociu, oferind o perspectivă profundă asupra strategiilor și obiectivelor acestei rețele.Conceptul de „Axa de Rezistență” nu este nou, dar a căpătat o relevanță sporită în contextul războiului dintre Israel și Hamas, declanșat în octombrie 2023. Axa reprezintă o rețea de grupuri și state care împărtășesc o viziune anti-israeliană și anti-occidentală, având ca pilon central Iranul. Aceasta include Hezbollah, o organizație șiită libaneză cu o capacitate militară impresionantă, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian, care controlează Fâșia Gaza, precum și mișcarea Houthi din Yemen, care controlează o mare parte din teritoriul yemenit. În plus, în Irak și Siria, există numeroase miliții șiite loiale Teheranului, care au jucat un rol crucial în menținerea regimului lui Bashar al-Assad și în extinderea influenței iraniene.Unul dintre cele mai importante moduri în care Axa de Rezistență a modelat războiul este prin deschiderea unor fronturi multiple împotriva Israelului și a aliaților săi. De la începutul conflictului din Gaza, Hezbollah a lansat atacuri transfrontaliere asupra nordului Israelului, forțând armata israeliană să își disperseze resursele și să se confrunte cu o amenințare pe două fronturi. În același timp, rebelii Houthi au atacat nave comerciale în Marea Roșie, perturbând o rută maritimă vitală pentru comerțul global și determinând intervenția militară a Statelor Unite și a Regatului Unit. Aceste acțiuni nu sunt întâmplătoare; ele fac parte dintr-o strategie coordonată de a exercita presiune asupra Israelului și de a descuraja o escaladare majoră împotriva Hamas.Peter Salisbury subliniază că Iranul a investit decenii în construirea acestei rețele, folosind-o ca pe un instrument de proiecție a puterii și de descurajare. Prin intermediul Axei, Teheranul poate lovi inamici la distanță, fără a fi implicat direct, evitând astfel o confruntare militară totală cu Israelul sau cu Statele Unite. Această strategie a permis Iranului să devină un jucător central în geopolitica regională, fără a-și asuma riscuri majore. În același timp, Axa oferă Iranului o capacitate de negociere importantă, deoarece poate amenința cu escaladarea conflictului în orice moment, dacă interesele sale sunt amenințate.Un aspect crucial evidențiat de Salisbury este modul în care Axa de Rezistență a schimbat natura războiului. Nu mai este vorba doar de un conflict clasic între state, ci de o rețea de actori non-statali care operează în mod descentralizat, dar cu o coordonare strategică. Aceasta face ca răspunsul militar convențional să fie ineficient, deoarece inamicul este difuz și greu de identificat. De exemplu, atacurile Houthi asupra navelor din Marea Roșie au fost realizate cu rachete și drone, unele dintre ele provenind din Iran, dar gruparea acționează independent, ceea ce complică eforturile de descurajare. În plus, Hezbollah dispune de un arsenal de rachete de precizie capabile să lovească orașe israeliene, ceea ce reprezintă o amenințare existențială pentru Israel.Războiul din Gaza a demonstrat, de asemenea, limitele Axei de Rezistență. Deși a reușit să creeze o presiune semnificativă asupra Israelului, nu a reușit să oprească ofensiva israeliană în Gaza, iar Hamas a suferit pierderi considerabile. Salisbury observă că Iranul și aliații săi au fost surprinși de amploarea reacției israeliene și de lipsa de sprijin internațional pentru cauza palestiniană. Acest lucru a dus la o reevaluare a strategiei, iar unele grupuri au început să își modereze acțiunile pentru a evita o confruntare totală. De exemplu, Hezbollah a evitat o escaladare majoră, limitându-se la atacuri de hărțuire, de teama unui război devastator cu Israelul.Pe de altă parte, Axa de Rezistență a reușit să atragă atenția internațională asupra conflictului și să mobilizeze opinia publică în lumea arabă și musulmană. Atacurile Houthi asupra navelor au avut un impact economic global, ceea ce a forțat marile puteri să intervină, dar și să recunoască importanța acestor actori. În acest sens, Axa a reușit să transforme un conflict regional într-o criză globală, demonstrând că Iranul și aliații săi nu mai pot fi ignorați.Analizând impactul pe termen lung, Salisbury subliniază că Axa de Rezistență a consolidat poziția Iranului ca putere regională, dar a și crescut riscul unei confruntări directe cu Statele Unite și Israelul. Deja au avut loc schimburi de focuri între forțele americane și milițiile susținute de Iran în Irak și Siria, iar tensiunile sunt în creștere. O greșeală de calcul ar putea duce la un război regional devastator, cu consecințe imprevizibile. În același timp, Axa se confruntă cu provocări interne, cum ar fi criza economică din Iran și nemulțumirile populației, care ar putea slăbi capacitatea Teheranului de a-și susține aliații.În concluzie, Axa de Rezistență a Iranului a jucat un rol esențial în modelarea războiului din Orientul Mijlociu, transformându-l într-un conflict multi-frontal și complex. Prin intermediul acestei rețele, Iranul a reușit să își extindă influența și să devină un actor indispensabil în ecuația regională. Cu toate acestea, succesul său vine la pachet cu riscuri semnificative, iar viitorul rămâne incert. Într-o regiune marcată de instabilitate cronică, Axa de Rezistență reprezintă atât o forță de destabilizare, cât și un factor de echilibru, iar înțelegerea sa este esențială pentru oricine încearcă să descifreze dinamica conflictelor actuale.### De ce este important:Înțelegerea modului în care funcționează Axa de Rezistență este crucială pentru a anticipa evoluțiile din Orientul Mijlociu. Această rețea nu doar că influențează direct războiul din Gaza, dar are potențialul de a declanșa un conflict regional mai amplu, cu implicații globale. Deciziile luate de Iran și de aliații săi pot afecta securitatea energetică, rutele comerciale și stabilitatea politică a întregii regiuni. Pentru liderii politici și analiștii militari, cunoașterea acestor mecanisme este vitală pentru a elabora strategii eficiente de descurajare și diplomație. În plus, pentru publicul larg, acest subiect explică de ce Orientul Mijlociu rămâne un focar de tensiune și de ce soluțiile pașnice par atât de greu de atins.