Simona Mohamsson, născută în 1994 în Germania, dintr-un tată palestinian din Haifa și o mamă libaneză, a crescut în Suedia de la vârsta de opt ani. Deși are rădăcini în Orientul Mijlociu, ea se declară atee și nu a fost niciodată practicantă a islamului. Familia ei și-a schimbat numele de familie din Mohammad în Mohamsson, un detaliu care spune multe despre dorința de integrare. Cariera ei politică a început devreme: în 2021 a intrat în Partidul Liberal, un partid de centru-dreapta, aflat în coaliție cu Partidul Moderat și Creștin-Democrații. În 2024 a reprezentat Suedia la alegerile europene, iar în 2025 a fost numită lider al Partidului Liberal. Este autoarea cărții „Hongkong”, care tratează lupta pentru democrație și drepturile omului în Hong Kong, și o susținătoare a Uniunii Europene și a ajutorului militar pentru Ucraina.
În timpul dezbaterii televizate de luni seara, înainte de alegerile din septembrie, Mohamsson a purtat un colțion cu Steaua lui David, explicând: „Purt Steaua lui David pentru copiii care nu îndrăznesc să o facă în Suedia de azi”. Ea a subliniat că vrea să atragă atenția asupra creșterii antisemitismului în țară, un fenomen care s-a accentuat după începerea războiului din Gaza. Într-un interviu pentru ziarul Aftonbladet, ea a declarat: „Este deosebit de important dacă ai un background ca al meu, cu părinți din Orientul Mijlociu. Pentru mine, este evident că Suedia trebuie să fie un refugiu pentru evrei. Este important să arătăm distanță față de forțele care încearcă să instige frica și să folosească un conflict pentru a răspândi antisemitismul.”
Gestul ei a fost apreciat de comunitatea evreiască din Suedia, care l-a considerat „puternic”. Însă, a stârnit și reacții dure. Valley Ghanem, consilierul oficial al orașului Malmö pentru islamofobie și rasism anti-musulman, a scris pe Instagram: „Nu cred că pot simți mai multă dezgust decât față de acest tip de persoană: slabă în trup, rea în voință, jalnică în trădarea ei; o creatură care se urăște pe sine și și-a întors ura împotriva propriului neam.” Mai mult, Ghanem a postat și „Să fie arsă”, deși ulterior și-a retras cuvintele, explicând că a fost o reacție emoțională la copiii din Gaza care sunt arși de vii, ca urmare a politicilor lui Mohamsson. Ea a precizat: „Nu am vrut să spun că cineva ar trebui ars în sens literal, dar este important să nu mutăm atenția de la problema reală: genocidul pentru care Israelul este responsabil.”
Mohamsson a fost acuzată și de politicieni suedezi de origine palestiniană. Jamal El-Haj, membru al Partidului Social Democrat, i-a scris într-un articol: „Tatăl tău și cu mine am trăit în tabăra de refugiați Nahr al-Bared.” El a acuzat-o că partidul ei rămâne „tăcut în legătură cu evenimentele din Gaza”. Mohamsson, însă, a evitat să comenteze direct războiul din Gaza, concentrându-se pe efectele acestuia asupra antisemitismului din Suedia. Ea a cerut soluții umanitare și eliberarea ostaticilor israelieni, dar a evitat să ia o poziție clară în privința mutării ambasadei Suediei de la Tel Aviv la Ierusalim, spunând că prioritatea ar trebui să fie reducerea suferinței umanitare și aducerea ostaticilor acasă.
Controversa din jurul colierului cu Steaua lui David a scos la iveală o problemă mai amplă: creșterea antisemitismului în Europa, în special după începutul războiului din Gaza, în octombrie 2023. Potrivit Comisiei Europene, atacurile antisemite au devenit mai frecvente. În 2024, Suedia a înregistrat peste 200 de acte de violență antisemită, față de 111 în 2022. Un studiu al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA) din 2024, care a chestionat aproape 8.000 de evrei din 13 țări, a arătat că aproape toți au experimentat antisemitism în anul precedent, iar majoritatea se tem pentru siguranța lor și a familiilor lor. Aceste date subliniază o realitate îngrijorătoare: antisemitismul nu este doar o problemă istorică, ci o amenințare actuală.
Mohamsson a vorbit și despre răspândirea antisemitismului în școli: „Antisemitismul se răspândește chiar și în școlile noastre. Profesorii raportează dificultăți în a vorbi deschis despre Holocaust și antisemitismul contemporan, iar aceste subiecte sunt uneori relativizate sau întâmpinate cu tăcere. Aceasta este o evoluție pe care nu o putem accepta.” Ea a acuzat și membrii Partidului de Stânga din Suedia că ar fi permis creșterea antisemitismului prin „scrisori de dragoste către Hamas”, referindu-se la politiciana Ilona Szatmari Waldau, care a trimis scrisori unui deținut Hamas, deși aceasta și-a cerut scuze ulterior.
Dezbaterea din jurul lui Mohamsson ridică întrebări profunde despre identitate, loialitate și solidaritate. Ea, o femeie de origine palestiniană, care a ales să poarte simbolul evreiesc și israelian, este văzută de unii ca un exemplu de curaj și de alții ca o trădătoare. Criticii susțin că folosirea Stelei lui David confundă critica la adresa Israelului cu antisemitismul, o problemă complexă în contextul conflictului. Pe de altă parte, susținătorii ei spun că gestul ei este un pas spre combaterea urii și spre protejarea unei minorități vulnerabile.
În final, gestul lui Simona Mohamsson nu este doar unul personal, ci un test pentru societatea suedeză și europeană. El scoate la iveală tensiunile dintre solidaritatea cu palestinienii și lupta împotriva antisemitismului, între libertatea de exprimare și responsabilitatea de a nu alimenta ura. Într-o perioadă în care conflictele din Orientul Mijlociu au ecou în Europa, astfel de gesturi ne obligă să reflectăm la cum putem construi o societate în care toți să se simtă în siguranță, fără a nega suferința niciunei părți.
De ce este important:
Acest caz evidențiază o problemă majoră a societății europene contemporane: creșterea antisemitismului și a islamofobiei, alimentate de conflictul din Orientul Mijlociu. Gestul lui Simona Mohamsson, o persoană de origine palestiniană care poartă Steaua lui David, provoacă o dezbatere necesară despre cum putem combate ura și discriminarea fără a nega suferința niciunui popor. Este important pentru că ne arată că simbolurile pot fi folosite pentru a construi punți sau pentru a adânci prăpăstii, și că liderii politici au responsabilitatea de a naviga aceste complexități cu înțelepciune. În plus, subliniază nevoia de a proteja comunitățile evreiești din Europa, care se confruntă cu o creștere a violenței și a discriminării, și de a găsi soluții care să nu transforme solidaritatea cu palestinienii într-un vehicul pentru antisemitism.
