Pe 29 iulie, Curtea Supremă a Spaniei a decis că migranții care sosesc pe mare, fără a traversa gardul de frontieră, trebuie să fie supuși unor proceduri legale mai stricte înainte de a putea fi deportați. În termen de câteva zile, această decizie a fost reinterpretată online ca o „ușă deschisă” pentru oricine ajunge pe apă. Conturi noi și pagini de Facebook au susținut că Spania a „deschis calea” și că returnările nu mai sunt posibile. Rețelele de traficanți din Maroc, Africa și Algeria s-au alăturat campaniei prin trei canale principale.
Conturi personale create la începutul lunii iunie postau zilnic îndemnuri de a traversa spre Ceuta pe mare, direcționând urmăritorii către grupuri WhatsApp care organizau călătorii colective și raportau condițiile pentru tinerii din Ceuta. O pagină numită „Hagra sueta 26”, cu aproximativ 38.000 de urmăritori pe Facebook și 80.000 pe Instagram, prezenta fotografii și videoclipuri cu înotători care reușiseră. Grupuri locale de Facebook, în special „haraga maroc” (12.000 de membri), îndemnau oamenii să se adune și să se îndrepte spre Ceuta, oferind informații practice despre rute.
Conținutul distribuit pe rețelele sociale promitea „visul”: muncă sau căsătorie în Spania sau în alte părți ale Europei. Unele conturi chemau la deplasări în grup, altele numeau puncte de întâlnire și plecare în Maroc, iar altele postau povești de succes, îndemnând pe oricine dorește o trecere sigură să ia legătura direct. Deși canalele nu păreau să aibă legături organizate între ele, combinate, au generat o mișcare masivă de oameni.
A urmat o activitate febrilă. Vânzătorii făceau reclamă la echipamente de înot și scufundări, precum și la bărci gonflabile, iar utilizatorii postau îndrumări despre cele mai bune puncte de lansare de-a lungul coastei marocane, citând interpretarea lor asupra hotărârii. Apoi, grupuri de tineri au început să apară la porțile Ceutei. Platformele au amplificat știrile despre adunări, numărul a crescut, iar efortul a culminat cu o trecere masivă a frontierei pe 28 iulie și în zilele următoare.
Citând un raport al serviciilor de informații, ziarul spaniol La Razon a relatat că conturi și grupuri din Maroc, Algeria, Tunisia, Franța și Statele Unite au difuzat „mesaje de mobilizare”, informații logistice și rute spre Ceuta, precum și sfaturi despre cum să treacă de bariera maritimă de la Tarajal. Campania nu a fost centralizată, ci a crescut cu diferite grupuri și persoane care și-au asumat roluri de producere, amplificare, redistribuire și coordonare a conținutului. Comparativ cu încercările anterioare de a folosi rețelele sociale pentru mobilizarea migrației ilegale, s-a observat o integrare mai strânsă între platforme, o utilizare mai intensă a videoclipurilor și o circulație mai rapidă a informațiilor practice.
O imagine a dominat valul: Farah, o tânără marocană din Larache, care a înotat peste 5 km de la Fnideq până la plaja Ribera din Ceuta. Fotografiile obișnuite cu treceri arată bărbați epuizați, în haine ude, luptându-se să ajungă la mal sau fiind interceptați. Farah a fost fotografiată în costum de baie, zâmbind și făcând semnul victoriei, iar imaginea s-a răspândit rapid. De asemenea, s-a răspândit material fabricat și generat de inteligență artificială. Cel mai proeminent a fost un videoclip cu un marocan care înota cu o abilitate neobișnuită, prezentat ca traversând spre Ceuta. A atras cereri ca el să fie admis în Spania și chiar să se alăture echipei olimpice naționale. Ulterior s-a dovedit că filmarea fusese făcută în El Jadida, în vestul Marocului, unde bărbatul documenta o înotătură locală. El a postat videoclipuri negând orice tentativă de migrare, spunând că imaginile au fost scoase din context.
Fotografii cu tineri dispăruți au circulat apoi pe Facebook în Fnideq și pe alte platforme locale marocane. Postările spuneau că plecaseră spre Ceuta și nu mai fuseseră văzuți de zile, alarmând familiile și provocând apeluri la căutări. Autoritățile spaniole au declarat că cel puțin 67 de cadavre au fost recuperate după ce mulți migranți s-au înecat. Grupurile marocane pentru drepturile omului au condamnat ceea ce au numit „fuga în masă a tinerilor” spre Ceuta, considerând guvernul responsabil.
O rețea de extremă dreapta pe X a folosit imagini cu camioane care transportau tineri spre granița Ceutei, cu personal de securitate și armată în apropiere. Conturile au prezentat acest lucru ca dovadă a „consimțământului” marocan și a protecției oficiale pentru migranți, acuzând Marocul – cu sprijin american – că face ochiul orb. Au susținut că aceasta era o represalie pentru obiecția Spaniei față de războiul genocid al Israelului în Gaza, pe care premierul spaniol l-a descris drept genocid, și pentru refuzul Spaniei de a se alătura SUA în războiul împotriva Iranului, Madridul refuzând să permită SUA să folosească bazele comune Rota și Moron din sudul Spaniei pentru operațiuni militare împotriva Teheranului.
Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a scris pe X: „Spania, care nu ratează niciodată ocazia de a da lecții Israelului, a declarat stare de urgență în Ceuta din cauza crizei politicii sale de migrație. Poate că, înainte de a continua să ne dea lecții, este timpul să explice lumii de ce mai deține enclave coloniale în Africa.” Episodul a avut loc pe fundalul tensiunilor de lungă durată dintre Maroc și Spania în legătură cu Ceuta și Melilla.
De ce este important:
Acest caz ilustrează cum rețelele sociale pot amplifica și distorsiona decizii judecătorești, transformându-le în catalizatori ai unor crize umanitare. Dezinformarea și conținutul generat de inteligență artificială au jucat un rol central, iar consecințele au fost tragice: zeci de morți și mii de oameni exploatați de rețele de traficanți. Totodată, episodul scoate la lumină tensiunile geopolitice dintre Spania și Maroc, dar și implicarea unor actori internaționali care folosesc migrația ca armă politică. Este un semnal de alarmă pentru autorități cu privire la necesitatea de a contracara rapid dezinformarea online și de a gestiona fluxurile migratorii cu respectarea drepturilor omului.
