Spania – Franța: O lecție de maturitate și disciplină tactică
Spania a învins Franța cu 2-0, într-un meci în care „Les Bleus” păreau că se autodistrug. Totul a început cu o greșeală copilărească a fundașului stânga Lucas Digne, care l-a faultat pe tânărul Lamine Yamal în careu, în ziua în care acesta împlinea 19 ani. Penalty-ul a fost transformat de Mikel Oyarzabal în minutul 22, iar de acolo spaniolii au controlat jocul cu o maturitate ieșită din comun. Dani Olmo, Rodri și Fabian Ruiz au dominat mijlocul terenului, în timp ce Marc Cucurella și Pedro Porro au închis complet aripile. Astfel, perechea de fundași centrali Pau Cubarsi și Aymeric Laporte a avut de făcut față doar lui Kylian Mbappé, ceea ce au reușit cu brio. Unai Simon, portarul Spaniei, a ieșit de câteva ori din careu pentru a-l bloca pe hipersonicul Mbappé, apoi s-a retras rapid pentru a-l opri pe Désiré Doué. Golul lui Porro din minutul 58 a adus liniștea, iar tacticile de posesie ale Spaniei au făcut ca eliminarea favoritei la titlu să pară aproape facilă.
Spania a evoluat considerabil de la remiza albă din meciul de deschidere cu Capul Verde, în mare parte datorită includerii lui Dani Olmo în mijlocul terenului. Selecționerul Luis de la Fuente l-a avut pe Olmo pe bancă și la începutul campaniei câștigătoare a Euro 2024, dar odată intrat în teren, Olmo a marcat sau a creat faze decisive în patru meciuri. De data aceasta, a fost titular și a dictat ritmul jocului.
Pentru Didier Deschamps, cel de-al 186-lea meci pe banca Franței a fost un coșmar. Poate că Deschamps a rămas prea mult timp la conducere; poate că francezii au fost ghinioniști; poate că pur și simplu nu mai sunt la fel de competenți și versatili ca în trecut. Cert este că Deschamps va mai conduce echipa în meciul pentru locul trei, după care fostul superstar Zinedine Zidane va prelua conducerea. Ca de obicei la Cupa Mondială, echipele europene nu sunt obișnuite cu arbitrajul non-UEFA, iar Deschamps a criticat nivelul arbitrului salvadorian Ivan Barton după meci. Dar momentul pentru astfel de reclamații este mai devreme, iar treaba aceasta se face în culise, de către oficialii federațiilor. Da, un arbitru din America Centrală va fluiera diferit față de unul european. Așadar, Deschamps nu ar fi trebuit să fie luat prin surprindere când Adrien Rabiot a primit cartonașul galben; odată avertizat, Deschamps nu a riscat să-l lase pe teren. În plus, Deschamps a riscat și cu Aurélien Tchouaméni, care părea că nu este la 100% după o accidentare la coapsă. Așa a arătat mijlocul terenului Franței. Deschamps l-a retras pe Michael Olise pentru a scăpa de Rodri, dar acesta a fost prea adânc pentru a fi eficient. Substituțiile lui Rayan Cherki și Désiré Doué au schimbat ritmul, dar prea târziu. Bradley Barcola nu a putut trece de Porro, iar Doué a avut o șansă uriașă, cu Simon ieșit din poartă, dar a tras direct în portar, în loc să-l lobbeze. Deschamps nu a putut face nimic nici în privința accidentării lui William Saliba, care a părăsit terenul în prima repriză din cauza unei probleme la spate.
Argentina – Anglia: Dependența de Messi și răbdarea care aduce victoria
Argentina părea excesiv de dependentă de Lionel Messi în primele cinci meciuri. Messi a totalizat opt goluri, dar meciurile strânse cu Capul Verde și Egipt au dezvăluit vulnerabilitățile „La Albiceleste”. Apoi au venit sferturile de finală, iar Messi a oferit o pasă de gol, dar Argentina nu a avut nevoie de el pentru a învinge Elveția în prelungiri. Poate că Argentina devenea mai puțin dependentă de Messi. În semifinale, din nou fără goluri marcate de Messi – ceea ce a însemnat să aștepte până în minutul 85 pentru ca Enzo Fernández să egaleze în fața Angliei. Ceea ce a dus la golul lui Fernández a fost disponibilitatea sa de a încerca de la distanță, în loc să-i paseze lui Messi. Fernández a șutat de două ori pe deasupra porții, dar a treia oară a nimerit ținta. Messi i-a pasat lui Fernández de pe aripa dreaptă, iar Anglia a început să trimită doi fundași la el în minutele finale (inclusiv cele 12 minute de prelungiri). Fără succes, însă. Messi a centrat pur și simplu cu piciorul drept pentru golul victoriei marcat de Lautaro Martínez. Astfel, Messi are gol sau assist în 11 meciuri consecutive la Cupa Mondială, începând din 2022, prelungind cea mai lungă serie a turneului din ultimii cel puțin 60 de ani.
A fost un rezultat emoționant pentru atacanții Argentinei, Lautaro Martínez și Giuliano Simeone, care au plâns în interviurile de după meci. Martínez a spus că a visat „acest gol” din ziua în care tatăl său i-a cumpărat prima pereche de ghete. Simeone a spus că a fost șocat să afle că va fi titular, fiind doar a doua sa apariție la Cupa Mondială.
În fața Argentinei, Thomas Tuchel a trecut la un sistem cu cinci fundași în minutul 72, imediat după o pauză de apă. Chiar și cu Ezri Konsa, Dan Burn și Nico O'Reilly, Anglia nu a putut menține avantajul. O modalitate de a sparge o apărare aglomerată este șutul de la distanță, de care Mexic și Norvegia au dus lipsă, dar Tuchel poate că nu s-a gândit la Fernández. În ceea ce privește amenințarea contraatacului, aceasta a dispărut când Anthony Gordon a fost scos, permițând Argentinei să împingă toți jucătorii în atac în ultima jumătate de oră (care a inclus 12 minute de prelungiri). Tuchel a fost întrebat și de ce nu l-a folosit mai devreme pe Marcus Rashford sau deloc pe Bukayo Saka. Aceștia ar fi putut crea o șansă pentru un al doilea gol sau, cel puțin, ar fi ajutat la eliberarea presiunii argentiniene pe aripi.
Concluzii și perspective pentru finală
Finala dintre Spania și Argentina promite să fie un duel tactic de excepție. Spania a arătat o posesie copleșitoare și o apărare bine organizată, în timp ce Argentina se bazează pe geniul lui Messi și pe capacitatea de a lupta până la capăt. Ambele echipe au demonstrat că pot reveni în joc și că au jucători de clasă mondială pe fiecare poziție. Va fi o confruntare între stilul de posesie al Spaniei și pragmatismul argentinian, între tineretea lui Yamal și experiența lui Messi. Oricine va câștiga, istoria se va scrie duminică seară.
De ce este important:
Această finală nu este doar o confruntare între două dintre cele mai puternice echipe ale lumii, ci și un simbol al globalizării fotbalului. Pentru prima dată, două națiuni vorbitoare de spaniolă se întâlnesc în finala Cupei Mondiale, reflectând influența crescândă a fotbalului sud-american și european. De asemenea, meciul va decide dacă Argentina reușește să-și apere titlul mondial și să egaleze recordul de trofee, sau dacă Spania își adaugă încă o stea pe blazon, confirmând dominația fotbalului spaniol la nivel de club și națională. Pentru fani, este o ocazie unică de a vedea doi dintre cei mai mari jucători ai generației lor – Messi și Yamal – pe aceeași scenă, într-un meci care va rămâne în istorie.
