O victorie dramatică: Argentina învinge Anglia și revine în finala Cupei Mondiale
Campioana en-titre, Argentina, s-a calificat din nou în finala Cupei Mondiale după o victorie cu 2-1 în fața Angliei, miercuri, la Atlanta. „La Albiceleste” o va întâlni duminică pe Spania în ultimul act, în încercarea de a-și adjudeca al patrulea titlu mondial, după cele din 1978, 1986 și 2022. Pentru Anglia, urmează meciul pentru locul trei cu Franța, sâmbătă, iar deja au început analizele privind eșecul suferit. Al Jazeera descompune factorii cheie care au dus la victoria Argentinei în fața rivalei sale de moarte, Anglia, într-o semifinală electrizantă.
Tactica defensivă a Angliei – o strategie eșuată
Anglia a folosit cu succes o formație cu cinci fundași pentru a-și proteja avantajul în meciurile anterioare: în optimi împotriva Mexicului și în sferturi contra Norvegiei. După ce a deschis scorul în minutul 55 prin Anthony Gordon, selecționerul Thomas Tuchel a recurs din nou la aceeași rețetă. De data aceasta, însă, planul nu a funcționat. Anglia s-a retras prea devreme în propria jumătate, sub presiunea constantă a Argentinei – „Leii” au avut doar 12% posesie între momentul golului marcat și cel al egalării, iar apoi al golului victoriei, marcat în prelungiri. La un moment dat, pe teren erau șase fundași pentru Anglia, iar toți jucătorii se aflau în spatele mingii, lipsind astfel orice cale de a scăpa de presiune. Deși englezii s-au apărat eroic, cu o paradă de excepție a lui Jordan Pickford la șutul lui Nicolas Gonzalez, norocul părea să-i părăsească încă înainte de egalare, când Alexis Mac Allister a lovit ambele bare. Era inevitabil ca Argentina să marcheze, ceea ce s-a întâmplat în minutele 85 și 92.
Thomas Tuchel și-a asumat responsabilitatea pentru înfrângere, dar a declarat că nu regretă tactica aleasă. „Poți discuta asta cu un milion de antrenori, dar eu trebuie să iau o decizie pe teren. Am analizat meciul și am procedat într-un anumit fel, așa că este responsabilitatea mea. În acel moment, nu am regrete. Echipa a dat totul și am fost foarte, foarte aproape”, a spus Tuchel pentru BBC. Este a treia oară de la Cupa Mondială din 2018 încoace când Anglia pierde o semifinală sau o finală majoră după ce a condus. Toate cele trei înfrângeri, inclusiv cea de miercuri de pe Atlanta Stadium, au urmat aceeași rețetă: un start solid, avantaj de 1-0, o retragere defensivă disperată și, în final, eșecul.
Lionel Messi – geniul etern
Căpitanul și talismanul Argentinei, Lionel Messi, a demonstrat că la 39 de ani poate încă să-și tragă echipa din spate spre glorie, fiind implicat în ambele goluri ale echipei sale. Messi a jucat fiecare minut al celor patru meciuri eliminatorii ale Argentinei la acest turneu, făcând o artă din a-și conserva energia pentru momentele decisive. Chiar și la vârsta sa, el păstrează capacitatea de a exploda în curse evazive și sinuoase, adăugându-le creativității sale încă ascuțite și acuității sale de a marca. Messi a avut un start liniștit, fiind atent marcat și supus unor tacklinguri dure, în special din partea mijlocașului englez Elliot Anderson. Dar pe la jumătatea primei reprize, a scăpat de atenția a trei jucători englezi într-o cursă genială, înainte de a fi secerat de Anderson, care a primit cartonaș galben. A fost un moment de galvanizare pentru Messi și coechipierii săi. În repriza secundă, pe măsură ce Anglia s-a retras, Messi a început să găsească spații și să tragă sforile. I-a pasat lui Enzo Fernandez pentru egalare și a centrat pentru ca Lautaro Martinez să marcheze cu capul golul victoriei, pecetluind scorul de 2-1. La o vârstă la care majoritatea jucătorilor s-au retras, Messi rămâne inima echipei – a marcat opt goluri, fiind co-lider în clasamentul Ghetei de Aur, și a oferit patru pase decisive. Pasele de miercuri i-au adus un total de 12 assist-uri la Cupele Mondiale, un record care se alătură celor 21 de goluri marcate în cadrul celui mai mare spectacol fotbalistic al lumii.
Strategia de întrerupere a ritmului și încrederea de nezdruncinat
Argentina a căutat să întrerupă jocul și să împiedice Anglia să găsească un ritm, prin faulturi, provocări și nemulțumiri adresate arbitrului. Prima repriză a fost destul de uzantă – a fost primul meci de Cupă Mondială de când există statistici (1966) fără niciun șut în primele 30 de minute. Deși Anglia a făcut o treabă destul de bună de a nu cădea în capcane și a răspuns adesea la fel, au fost momente când s-au simțit deranjați – nu eliberau mingea suficient de repede și executau loviturile libere prea încet. Disrupția a avantajat Argentina, deoarece Anglia s-a luptat frecvent să păstreze posesia sau să creeze ocazii, fiind adesea implicată în dispute frustrante.
Jucătorii antrenorului Lionel Scaloni nu au părut niciodată complet convingători la această Cupă Mondială, dar rămân neînvinși și au întotdeauna încredere că vor găsi o cale de a câștiga. Ei s-au luptat în fazele eliminatorii, cel mai memorabil revenind de la două goluri în urmă pentru a învinge Egiptul în optimi, și având dificultăți și împotriva Capului Verde și a Elveției. „Zilele trecute am spus că acest grup nu încetează să mă surprindă. Și vă spun adevărul: vom încerca să câștigăm, vom lăsa totul pe teren. Este incredibil. Suntem unici, cu adevărat, și nu este aroganță, este din inimă”, a declarat Scaloni.
Suporterii – al doisprezecelea jucător
Fanii Argentinei sunt cunoscuți pentru sprijinul lor frenetic și zgomotos, iar această pasiune înfocată i-a făcut pe jucători să se simtă ca acasă la Atlanta. Mulțimea pro-argentiniană, gălăgioasă, s-a făcut auzită pe tot parcursul meciului – cântând, scandând și țipând din toți rărunchii. Gaston Reinoso, un argentinian care locuiește în Houston și a călătorit la Atlanta pentru meci, a spus că devotamentul fanilor nu poate fi descris ușor. „Este foarte greu de explicat pasiunea pe care o au acești fani. Când ești argentinian, simți fotbalul ca pe o religie. Poate fi totul pentru tine. Poți vedea un eveniment ca acesta, este un moment în care oamenii uită de religie, politică, totul. Toată lumea este unită. Asta este Argentina, nu există nimic asemănător”, a declarat Reinoso pentru Associated Press.
De ce este important:
Victoria Argentinei în fața Angliei nu este doar o simplă calificare în finală, ci o demonstrație a forței unui grup unit, a geniului unui jucător care sfidează vârsta și a unei tactici bazate pe încredere și perseverență. Pentru Anglia, înfrângerea reprezintă un nou capitol dureros într-o serie de eșecuri în momente cheie, ridicând întrebări serioase despre abordarea defensivă a lui Tuchel. Pe de altă parte, Argentina arată că, indiferent de obstacole, spiritul de echipă și credința în propriile forțe pot răsturna orice pronostic. Finala cu Spania promite să fie un spectacol de neuitat, iar această semifinală rămâne o lecție de fotbal despre cum să transformi presiunea în victorie.
