Deși amenzile sunt în mare parte simbolice, ele încheie un proces de opt săptămâni pe care familiile victimelor l-au văzut ca pe o ultimă șansă de a face dreptate, la doi ani după ce o instanță inferioară a achitat atât Airbus, cât și Air France. Airbus a anunțat că va face apel la cea mai înaltă instanță din Franța, susținând că ultima decizie contrazice concluziile procurorilor și achitarea din 2023. Procurorii avertizaseră anterior că un apel este probabil și au denunțat comportamentul companiilor pe parcursul procesului juridic de peste un deceniu.
„Nu s-a întâmplat nimic – nici măcar un cuvânt sincer de consolare”, a spus procurorul Rodolphe Juy-Birmann în timpul procesului din noiembrie anul trecut. „Un singur cuvânt rezumă tot acest circ: indecență.”
Prăbușirea a avut loc pe 1 iunie 2009, când zborul AF447 a dispărut de pe ecranele radar în timp ce se îndrepta de la Rio de Janeiro, Brazilia, spre Paris, cu 216 pasageri și 12 membri ai echipajului la bord. Au trecut doi ani până când o căutare în adâncuri a descoperit cutiile negre ale avionului, care înregistrează datele de zbor. Anchetatorii au descoperit că piloții au forțat avionul să urce în timp ce acesta se lupta cu senzori blocați de gheață în timpul unei furtuni deasupra Atlanticului. Avionul a intrat în pierdere de viteză și s-a prăbușit în ocean.
În timp ce Airbus și Air France au dat vina pe eroarea pilotului, avocații familiilor pasagerilor au susținut că ambele companii știau că există o problemă cu tuburile Pitot ale avionului, care măsoară viteza de zbor. Piloții nu au fost instruiți să facă față unei astfel de urgențe atunci când tuburile au funcționat defectuos, au spus procurorii, declanșând alarme în cabina de pilotaj și oprind funcția de pilot automat a avionului. Avocatul Air France, Pascal Weil, a declarat în octombrie că compania „avea mijloacele pentru a efectua antrenamente la altitudine mare, dar nu am făcut-o pentru că am crezut sincer că nu este necesar”.
De ce este important:
Această decizie marchează un moment crucial în istoria aviației și a justiției franceze. Ea stabilește un precedent legal important, arătând că marile companii aeriene și producătorii de avioane pot fi trași la răspundere pentru neglijență care duce la pierderi de vieți omenești. De asemenea, subliniază importanța transparenței și a instruirii adecvate a piloților în fața unor defecțiuni tehnice cunoscute. Pentru familiile victimelor, această hotărâre aduce un sentiment de dreptate după 15 ani de luptă juridică, chiar dacă amenzile sunt simbolice. Impactul asupra industriei aviatice este semnificativ: companiile vor fi forțate să reevalueze protocoalele de siguranță și să investească mai mult în instruirea echipajelor pentru situații de urgență. În plus, decizia ar putea influența alte cazuri similare la nivel global, consolidând principiul că siguranța pasagerilor trebuie să fie întotdeauna prioritară.
