Han Duck-soo, un tehnocrat experimentat cu peste cinci decenii de serviciu public sub cinci președinți diferiți, fusese condamnat în ianuarie de o instanță inferioară pentru „insurecție”, „mărturie mincinoasă” și „falsificare de documente oficiale”. Procurorii au susținut că el a jucat un rol activ în planificarea și executarea decretului prezidențial care a suspendat pe scurt guvernul civil și a aruncat țara într-o criză politică fără precedent. Decretul a durat doar șase ore, fiind anulat rapid de opoziția parlamentară, dar consecințele sale au fost de durată: proteste masive, demiterea lui Yoon și o serie de procese care au zguduit elita politică a Coreei de Sud.
Judecătorul care a pronunțat decizia de apel a explicat că, deși majoritatea capetelor de acuzare au fost menținute, pedeapsa a fost redusă ținând cont de „cei peste 50 de ani de serviciu public ai inculpatului înainte de declararea legii marțiale”. „Dosarul nu oferă dovezi clare că Han a participat activ la insurecție, cum ar fi conspirarea în avans sau conducerea sistematică a operațiunii”, a adăugat judecătorul. Cu toate acestea, el a subliniat că Han „a abandonat responsabilitățile grave care decurg din autoritatea și poziția care i-au fost încredințate și a ales să se alăture celor care au participat la acte de insurecție”.
Han, îmbrăcat într-o cămașă albă și un costum închis la culoare, fără cravată, a ascultat verdictul fără să-și arate emoțiile. Avocații săi au susținut constant că el nu a fost de acord cu legea marțială și că a încercat să o împiedice, dar nu a reușit. În noiembrie, Han a declarat în fața instanței că regretă că nu l-a putut opri pe Yoon, dar că „nu a fost niciodată de acord cu aceasta și nici nu a încercat să ajute”. El a negat toate acuzațiile, cu excepția celei de mărturie mincinoasă, pe care a recunoscut-o parțial.
Contextul politic al acestui caz este extrem de complex. Yoon Suk Yeol, fost procuror-șef, a fost condamnat la închisoare pe viață în februarie pentru „instigare la insurecție”. El a susținut că decretul său era legal, invocând puterile prezidențiale de a declara legea marțială pentru a „alarma” populația cu privire la obstrucționarea guvernului de către opoziție. Deși și-a cerut scuze pentru „frustrarea și greutățile” cauzate, Yoon a insistat asupra „sincerității și scopului” acțiunilor sale. El se confruntă acum cu opt procese separate, iar sentința sa este una dintre cele mai dure din istoria Coreei de Sud pentru un fost lider.
Han Duck-soo a avut o traiectorie politică remarcabilă: a fost prim-ministru sub președintele Yoon, iar după demiterea acestuia a devenit președinte interimar. Însă propria sa demitere a urmat la scurt timp, fiind acuzat că a ajutat la pregătirea terenului pentru legea marțială. Curtea Constituțională a anulat ulterior demiterea sa, permițându-i să-și reia funcția, dar Han a ales să demisioneze pentru a candida la alegerile anticipate din iunie. Acest gest a fost văzut de unii ca o încercare de a-și salva cariera politică, iar de alții ca o asumare a responsabilității.
Reducerea pedepsei lui Han a fost primită cu critici dure din partea opoziției și a societății civile. „Această decizie subminează încrederea publicului în justiție”, a declarat un purtător de cuvânt al Partidului Democrat, principala forță de opoziție. „Han a fost mâna dreaptă a lui Yoon în timpul loviturii de stat eșuate. O pedeapsă mai mică este o palmă dată victimelor acestui abuz de putere.” Pe de altă parte, susținătorii lui Han consideră că instanța a făcut o evaluare corectă a rolului său limitat și a serviciului său îndelungat pentru țară.
Cazul Han Duck-soo este doar unul dintre multele care au ieșit la iveală după scurta, dar dramatica lege marțială din decembrie 2024. Atunci, Yoon a ordonat armatei să ocupe clădirea parlamentului și să suspende activitatea partidelor politice, declanșând o criză constituțională. Opoziția a reușit să convoace o sesiune de urgență și să anuleze decretul în câteva ore, dar daunele politice au fost ireversibile. Yoon a fost demis, iar țara a intrat într-o perioadă de instabilitate care a culminat cu alegeri anticipate și cu o serie de procese care au scos la lumină corupția și abuzurile din vârful statului.
Pentru analiști, reducerea pedepsei lui Han reflectă o încercare a sistemului judiciar de a face distincție între liderii care au orchestrat insurecția și cei care au fost complici pasivi. „Han nu a fost creierul operațiunii, dar a ales să nu se opună”, a comentat un profesor de drept de la Universitatea Națională din Seul. „Instanța a încercat să găsească un echilibru între pedeapsă și circumstanțe, dar rămâne de văzut dacă această decizie va fi acceptată de o societate polarizată.”
Pe lângă implicațiile juridice, cazul are și o puternică dimensiune simbolică. Coreea de Sud, o democrație consolidată după decenii de dictatură militară, a fost șocată de încercarea lui Yoon de a întoarce ceasul înapoi. Procesele care au urmat au fost privite ca un test al rezilienței instituțiilor democratice. Faptul că un fost prim-ministru și un fost președinte au fost condamnați arată că nimeni nu este deasupra legii, dar reducerea pedepsei lui Han ridică întrebări despre cât de departe este dispus sistemul să meargă pentru a trage la răspundere elitele.
În timp ce Han Duck-soo se pregătește să-și ispășească pedeapsa redusă, Yoon Suk Yeol rămâne în spatele gratiilor, iar Coreea de Sud încearcă să-și revină după cea mai gravă criză politică din ultimele decenii. Alegerile din iunie au adus la putere o nouă coaliție, iar noul președinte a promis reforme pentru a preveni repetarea unor astfel de evenimente. Însă, așa cum arată cazul Han, rănile lăsate de legea marțială sunt departe de a se vindeca.
De ce este important:
Această decizie a Curții de Apel din Seul este crucială pentru înțelegerea modului în care Coreea de Sud gestionează consecințele unei tentative de lovitură de stat eșuate. Ea reflectă tensiunile dintre necesitatea de a pedepsi abuzurile de putere și dorința de a menține stabilitatea politică. Reducerea pedepsei lui Han Duck-soo ar putea influența alte procese similare și ar putea afecta încrederea publicului în justiție. În plus, cazul subliniază fragilitatea democrațiilor chiar și în state aparent stabile și importanța vigilenței civice pentru a proteja statul de drept.
