A existat o vreme când prima zi de luni din octombrie marca, într-adevăr, începutul unui nou mandat. Tehnic, lucrurile stau la fel și acum. Dar, în practică, acele luni liniștite de vară, când Curtea își termina opiniile în toate cauzele dezbătute, au dispărut. Pur și simplu nu mai există. Iar motivul este unul pe cât de simplu, pe atât de îngrijorător pentru unii: așa-numitul „dosar de urgență” — emergency docket — a explodat.
Stephen Vladeck, profesor de drept la Universitatea Georgetown, a observat ceva ce ar trebui să ne pună pe gânduri. Numărul apelurilor de urgență a crescut vertiginos în timpul administrației Trump, în timp ce cauzele complet instrumentate și dezbătute cu argumente orale au scăzut dramatic. „Acum avem de două ori mai multe decizii ale Curții în plen pe cererile de urgență decât avem pe fondul cauzelor”, spune Vladeck. Și adaugă: „Este un fenomen foarte nou.”
Diferența dintre cele două căi este uriașă. Deciziile pe dosarul de urgență se iau rapid, cu puține memorii depuse, fără dezbateri orale și, în final, cu puține sau deloc explicații. În schimb, o decizie pe fond este de obicei rezultatul unor luni de muncă, după ce părțile au depus tot ce aveau de depus și după dezbateri orale lungi, uneori epuizante. Recent, Curtea pare să facă un efort să ofere măcar explicații limitate pentru deciziile de urgență. Dar judecătorii din instanțele inferioare — atât liberali, cât și conservatori — se plâng că nu este suficient. Nu primesc îndrumări clare. Iar administrația Trump folosește des o cale care altădată era rară: sare peste curțile de apel inferioare pe care le consideră ostile și ajunge direct la Curtea Supremă.
Cu acest fundal, să vedem ce cauze vor fi dezbătute în săptămânile următoare.
Prima cauză, programată luni, testează dacă guvernele statale și locale pot da în judecată companiile energetice pentru că ar fi înșelat publicul cu privire la efectele dăunătoare ale combustibililor fosili. „Teoria este că pârâții din industria energetică au înșelat publicul timp de mulți ani”, explică Deepak Gupta, profesor la Harvard Law School și avocat cu practică în Washington, D.C. Ce spuneau companiile publicului, ani la rând, era „exact opusul a ceea ce știau propriii lor oameni de știință, iar costul local al acestei înșelăciuni este uriaș”. Cu toate acestea, majoritatea observatorilor văd cauza ca pe o bătălie grea pentru ecologiști. Curtea are o majoritate conservatoare solidă, iar precedentul nu le este favorabil.
Dar poate cea mai importantă cauză a mandatului, prin efectele pe care le poate avea, este cea legată de religie. Aici, super-majoritatea conservatoare a schimbat dramatic doctrina juridică. Timp de aproape un secol, Curtea Supremă a pus accent pe separarea dintre biserică și stat, așa cum prevede Primul Amendament, cu libera exercitare a religiei jucând un rol important, dar secundar. De când președintele Trump a numit trei judecători noi, lucrurile s-au schimbat. „Este literalmente opusul a ceea ce era legea nu demult, o schimbare completă”, observă Frank Ravitch, profesor de drept la Universitatea Statului Michigan.
Curtea ar putea fi, de fapt, pe punctul de a cere contribuabililor să finanțeze școli religioase care refuză să admită elevi și părinți LGBTQ. În mandatul trecut, judecătorii au fost blocați pe această temă într-o altă cauză, după ce judecătoarea Amy Coney Barrett s-a recuzat din cauza unui conflict de interese. Votul de 4-4 a lăsat automat în vigoare o decizie a Curții Supreme din Oklahoma care interzicea finanțarea din bani publici a școlilor charter vizibil religioase. Dar anul acesta, problema revine într-o cauză din Colorado.
Cazul se învârte în jurul unei legi statale care oferă programe universale de preșcolar, deschise tuturor elevilor, indiferent de rasă, etnie, afiliere religioasă, orientare sexuală sau identitate de gen. Parohia Catolică St. Mary din Littleton, Colorado, vrea finanțarea de stat garantată de legea preșcolarului universal. Dar nu vrea să admită elevi LGBTQ sau elevi cu părinți gay ori trans. Parohia susține că o astfel de admitere ar încălca dreptul bisericii la libera exercitare a religiei. Statul replică: finanțarea școlii bisericești ar încălca legea anti-discriminare.
Majoritatea conservatoare a Curții a decis, în multiple cauze, în favoarea scutirilor religioase de la legi general aplicabile. Până acum, însă, Curtea nu a spus niciodată că școlile religioase au dreptul la finanțare publică integrală. Dar, având în vedere viziunile actualei Curți și faptul că judecătoarea Barrett participă la cauza din Colorado, contribuabilii ar putea ajunge să finanțeze școli religioase în Colorado și în alte părți. Este o schimbare de paradigmă care ar putea avea ecouri decenii la rând.
În decembrie, Curtea va audia o cauză care testează dacă guvernele statale și locale încalcă dreptul la portul de armă, garantat de Al Doilea Amendament, atunci când interzic armele semiautomate, precum AR-15. Fostul procuror general Don Verrilli Jr. articulează două moduri de a privi problema. Pe de o parte, AR-15 „poate livra peste 100 de gloanțe pe minut” fără nicio modificare, și 500 de gloanțe pe minut cu diverse accesorii. Pe de altă parte, remarcă el, milioane de americani dețin AR-15, „și ar fi destul de disruptiv să sugerezi că toți acești americani... ar fi deposedați de armele lor”. Avocata Erin Murphy, care a pledat multe cauze în numele deținătorilor de arme, va avea un cuvânt greu de spus.
Și apoi, la orizont, se conturează cauzele legate de legislația electorală. Acelea care, în 2020, au inflamat o țară întreagă. Nimeni nu se așteaptă ca ele să lipsească. Dimpotrivă.
De ce este important:
Pentru că ceea ce se întâmplă la Curtea Supremă a SUA nu rămâne niciodată doar o chestiune americană. Deciziile de acolo influențează dezbateri globale despre libertatea religioasă, controlul armelor, responsabilitatea companiilor față de mediu și limitele democrației electorale. Iar schimbarea modului în care Curtea își gestionează dosarul de urgență — cu decizii rapide, fără dezbateri, cu explicații minime — ridică întrebări serioase despre transparență și despre cât de previzibil mai este dreptul. Când cea mai puternică instanță a unei democrații începe să decidă tot mai mult pe ușa din spate, iar pe ușa din față tot mai puțin, nu este doar o problemă procedurală. Este un semnal că echilibrul puterilor se clatină. Și, indiferent de unde privești, un astfel de semnal nu poate fi ignorat.
