Ordinul executiv, care nu a intrat niciodată în vigoare, prevedea refuzarea cetățeniei pentru bebelușii născuți în Statele Unite ai căror părinți fie intraseră ilegal în țară, fie se aflau legal cu vize temporare. Toate instanțele inferioare care au analizat cazul au concluzionat, în cuvintele unuia dintre judecători, că ordinul era „vădit neconstituțional”.
Președintele Trump a susținut mult timp că textul Constituției nu garantează cetățenia prin naștere. Însă, așa cum a observat președintele Curții Supreme, John Roberts, autorii celui de-al 14-lea Amendament, adoptat după Războiul Civil, au definit cetățenia în termeni largi, în mod intenționat, respingând opiniile celor care doreau să o limiteze. Limbajul amendamentului spune: „Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și supuse jurisdicției acestora sunt cetățeni ai Statelor Unite și ai statului în care își au reședința.”
Trump a susținut că această prevedere se aplica doar foștilor sclavi, nu „întregii lumi care ocupă Statele Unite”. Cu toate acestea, interpretarea sa nu a fost îmbrățișată de instanțe sau de normele juridice ale țării timp de 160 de ani. De fapt, opinia președintelui Roberts a făcut referire la hotărârea de referință din 1898 în cazul Wong Kim Ark, un bărbat născut în San Francisco în 1873, din părinți imigranți chinezi. La acea vreme, nu se cerea nicio documentație pentru imigranții care intrau în Statele Unite, iar părinții săi conduceau o afacere în San Francisco până când s-au întors în China. În 1895, fiul lor a vizitat familia în China, dar i s-a refuzat reîntoarcerea în SUA pe motiv că nu era cetățean. A contestat decizia și a câștigat la Curtea Supremă. Cu un vot de 6 la 2, judecătorii au interpretat cuvintele „supus jurisdicției acestora” ca însemnând că toți copiii născuți în SUA primesc automat cetățenia, cu trei excepții limitate, dintre care doar una mai există astăzi – copiii diplomaților străini.
Decizia în cazul Wong Kim Ark a fost atât de larg acceptată încât, chiar și în perioade de mare ostilitate față de imigranți, noțiunea de cetățenie prin naștere a rămas neatinsă. Atât de mult încât, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când cetățenii japonezi au fost reținuți ca inamici în lagăre de detenție în Statele Unite, nou-născuții lor primeau automat cetățenia americană pentru că se născuseră pe pământ american. În plus, Congresul a codificat ulterior această înțelegere juridică.
Cecillia Wang, de la Uniunea Americană pentru Libertăți Civile (ACLU), ea însăși cetățeană prin naștere, născută din părinți chinezi, a pledat cazul în aprilie la Curtea Supremă. Așa cum a spus ea într-un interviu pentru NPR, autorii celui de-al 14-lea Amendament au ales în mod deliberat să confere cetățenia automată copilului, nu părintelui, ideea fiind că „în America nu pedepsim copiii pentru păcatele părinților lor, ci ștergem tabla. Când te naști în această țară, toți suntem americani, la fel.”
Disidența față de decizia de marți a venit din partea judecătorilor Clarence Thomas, Neil Gorsuch și Samuel Alito. Aceștia au argumentat că interpretarea corectă a Amendamentului 14 ar trebui să excludă copiii imigranților ilegali sau temporari, o poziție care, însă, nu a găsit ecou în majoritatea Curții.
Această hotărâre are implicații profunde nu doar pentru Statele Unite, ci și pentru dezbaterea globală privind imigrația și cetățenia. În timp ce multe țări, precum cele din Europa, acordă cetățenia pe bază de sânge (jus sanguinis), Statele Unite rămân unul dintre puținele state care aplică principiul solului (jus soli) fără restricții majore. Decizia Curții Supreme reafirmă un principiu fundamental al identității americane: că apartenența la națiune nu se moștenește, ci se câștigă prin naștere pe teritoriul său.
Criticii, inclusiv președintele Trump, au avertizat că această politică încurajează așa-numitul „turism al nașterii” și imigrația ilegală. Cu toate acestea, datele arată că numărul copiilor născuți din părinți fără acte este relativ mic în comparație cu totalul nașterilor, iar beneficiile cetățeniei universale – incluziunea socială, stabilitatea juridică și coeziunea națională – sunt considerate de mulți experți ca depășind costurile.
Pentru milioane de americani, această decizie este o victorie personală. Fiecare persoană născută în SUA, indiferent de statutul părinților, poate acum să respire ușurată știind că cetățenia sa nu poate fi revocată printr-un simplu decret prezidențial. Este o reamintire că, în ciuda polarizării politice, există principii constituționale care transcend administrațiile și partidele.
De ce este important:
Această decizie a Curții Supreme nu este doar o victorie juridică, ci și una simbolică. Ea reafirmă un principiu fundamental al democrației americane: că nimeni nu poate fi exclus de la cetățenie pe baza originii sau statutului părinților. Într-o perioadă în care dezbaterile privind imigrația sunt tot mai tensionate, hotărârea oferă stabilitate și claritate juridică, protejând drepturile a sute de mii de copii născuți anual în Statele Unite. De asemenea, ea stabilește un precedent important pentru alte țări care se confruntă cu provocări similare legate de imigrație și cetățenie.
