Grecia și Israelul au avut de mult timp legături economice și diplomatice strânse, iar în mod regulat au efectuat exerciții militare comune. Noua achiziție face parte din planurile Greciei de a-și moderniza armata până în 2030. Atena va cheltui aproximativ 28 de miliarde de euro (32 de miliarde de dolari) până în 2036 pentru a construi sistemul de apărare israelian, cunoscut în Grecia sub numele de „Scutul lui Ahile”, precum și pentru a cumpăra până la 40 de avioane de luptă F-35 din Statele Unite și fregate din Franța și Italia.
Scutul lui Ahile, negociat timp de trei ani, va fi livrat în etape și ar trebui să atingă capacitatea operațională completă în 35 de luni. Potrivit unui comunicat al Ministerului israelian al Apărării, Scutul lui Ahile cuprinde trei sisteme de bază: radarul multi-misiune pentru supraveghere aeriană, un centru de comandă activat de inteligență artificială care integrează toate tehnologiile, și sisteme de apărare împotriva dronelor. Un comunicat suplimentar al purtătorului de cuvânt al Ministerului israelian al Apărării a adăugat că un acord complementar, în valoare de 26 de milioane de euro (30 de milioane de dolari), va include vânzarea către Grecia a unor sisteme de dom pentru drone.
Analiștii spun că Grecia este tot mai îngrijorată de amenințările reprezentate de războiul SUA-Israel împotriva Iranului, mai ales că Teheranul a lansat atacuri asupra aliaților americani din Golf. „Trebuie să fim conștienți că Grecia găzduiește baze navale americane, iar acestea ar putea deveni în viitor o țintă pentru iranieni”, a declarat pentru Al Jazeera Wolfgang Pusztai, analist de politică de securitate și fost atașat militar austriac în Grecia. „Aceasta este o capacitate de care Grecia și alte țări europene ar putea avea nevoie în cazul în care Iranul le amenință și pe ele”, a adăugat el, referindu-se la sistemele de apărare.
În timp ce sistemul american Patriot este foarte căutat, mai multe națiuni europene s-au orientat către David Sling israelian, care este mai ieftin și mai eficient, a spus Pusztai. SUA înseși se confruntă cu un deficit critic de sisteme Patriot. În mai, Elveția a fost informată că livrarea unui Patriot din SUA va fi întârziată și va fi mai scumpă, în contextul războiului împotriva Iranului.
Grecia este, de asemenea, precaută față de capacitățile tot mai mari ale Turciei în materie de drone, spun analiștii. Ankara și Atena s-au confruntat de mult timp pe tema frontierelor maritime, inclusiv controlul asupra zonelor disputate din Marea Egee și estul Mediteranei. Tensiunile dintre Turcia și Israel cresc, de asemenea, din cauza genocidului din Gaza. „Acesta este cu siguranță un motiv pentru care [Grecia] va desfășura primele elemente ale Scutului lui Ahile în Marea Egee”, a adăugat Pusztai.
Turcia nu a reacționat încă la noul acord de apărare. Relația militară tot mai strânsă dintre Grecia, Israel și Cipru – cu care Turcia are și tensiuni teritoriale – a atras anterior reacții negative din partea Ankarei. „Auzim deja unii analiști turci spunând în mass-media turcă că acordul Greciei de achiziție de arme de la Israel face Grecia co-responsabilă pentru tot ceea ce face Israelul în Cisiordania ocupată și Gaza”, a spus John Psaropoulos de la Al Jazeera, de la Atena.
„Administrația cipriotă greacă a devenit acum un proxy complet pentru SUA și Israel”, a declarat Cem Gurdeniz, un contraamiral pensionar proeminent și un susținător major al doctrinei maritime turcești „Patria Albastră”, care afirmă suveranitatea Ankarei asupra unor suprafețe mari din zonele disputate din Marea Egee, Marea Neagră și estul Mediteranei.
Ca și în mai multe țări europene, mulți oameni din Grecia se opun genocidului israelian din Gaza și aprofundării legăturilor cu Israelul. Aproximativ 76% dintre greci nu cred că prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu va face ceea ce trebuie în ceea ce privește afacerile mondiale, potrivit unui sondaj Pew Research Center publicat în iunie. Figuri ale opoziției și intelectuali au criticat zgomotos consolidarea relațiilor de către premierul Kyriakos Mitsotakis cu Israelul și au acuzat Israelul că încearcă să folosească țara lor ca proxy.
„Transformarea Greciei într-un satelit israelian se desfășoară cu o viteză amețitoare”, a postat pe X fostul ministru de finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, săptămâna trecută. „Acest lucru nu prevestește nimic bun pentru majoritatea grecilor, pentru pacea în regiunea noastră și pentru Europa și Asia de Vest în general. Trebuie să i se opună rezistență.”
Acordul semnalează o schimbare strategică majoră pentru Grecia, care își consolidează parteneriatul cu Israelul într-un moment de instabilitate regională. Pe de o parte, Atena caută să-și protejeze teritoriul și bazele americane de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, încearcă să-și echilibreze relațiile cu Turcia, un vecin cu ambiții militare tot mai mari. Dar această apropiere de Israel vine cu un cost politic intern și extern, pe măsură ce opinia publică greacă devine tot mai critică față de acțiunile Israelului în teritoriile palestiniene.
În plus, acordul reflectă o tendință mai largă în Europa: statele caută alternative la sistemele americane de apărare, fie din cauza costurilor, fie din cauza întârzierilor de livrare. Israelul devine un jucător tot mai important pe piața europeană de armament, în ciuda controverselor legate de politicile sale. Pentru Grecia, Scutul lui Ahile nu este doar o achiziție militară, ci un simbol al alinierii sale strategice cu Israelul și SUA, într-o regiune în care echilibrul de putere se schimbă rapid.
De ce este important:
Acest acord subliniază o realitate geopolitică complexă: Grecia, membră a UE și NATO, alege să-și consolideze legăturile militare cu Israelul, chiar dacă acest lucru contravine sentimentului public european și riscă să tensioneze relațiile cu Turcia. Decizia are implicații majore pentru securitatea Mării Egee și a Mediteranei de Est, dar și pentru coeziunea europeană în fața războiului din Gaza. Pe termen lung, acest parteneriat ar putea remodela alianțele regionale și ar putea influența echilibrul de putere dintre NATO, Israel și statele arabe, într-un moment în care Iranul devine o amenințare tot mai prezentă. Este un semnal că statele mici caută garanții de securitate concrete, chiar și cu prețul unor controverse politice interne și externe.
