Așezările israeliene din Cisiordania ocupată nu sunt un fenomen nou. Ele au fost construite în mod constant încă din 1967, după Războiul de Șase Zile, când Israel a ocupat teritoriul. Deși comunitatea internațională, inclusiv Consiliul de Securitate al ONU, a declarat în repetate rânduri că aceste așezări încalcă Convenția a IV-a de la Geneva, care interzice transferul populației civile a unei puteri ocupante pe teritoriul ocupat, Israel a continuat să le extindă. Potrivit datelor ONU, în prezent există peste 700.000 de coloniști israelieni în Cisiordania și în Ierusalimul de Est, trăind în aproximativ 250 de așezări și avanposturi.
Guvernul Netanyahu, considerat cel mai de dreapta din istoria Israelului, a accelerat semnificativ procesul de aprobare a noilor așezări. În ultimii ani, au fost aprobate mii de unități locative, iar ritmul a crescut în special în perioada pre-electorală. Aceste acțiuni nu sunt întâmplătoare. Ele servesc unui scop dublu: pe de o parte, consolidează sprijinul politic al partidelor de dreapta și al electoratului naționalist-religios, iar pe de altă parte, urmăresc să modifice realitatea de pe teren, făcând imposibilă crearea unui stat palestinian viabil și contiguu.
Unul dintre cele mai controversate proiecte este așezarea E1, situată între Ierusalim și Maale Adumim. Aceasta este considerată crucială de către israelieni, deoarece ar lega Ierusalimul de marile blocuri de așezări din Cisiordania. Dar pentru palestinieni, E1 ar tăia Cisiordania în două, împiedicând orice posibilitate de a avea un stat cu teritoriu continuu. De aceea, comunitatea internațională a criticat în mod repetat acest proiect, iar Statele Unite, chiar și în perioada administrației Trump, au fost reticente în a-l susține. Cu toate acestea, guvernul israelian a continuat să promoveze E1, iar recenta deschidere a licitațiilor pentru 1.200 de unități locative este o dovadă a determinării sale.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Mai multe țări occidentale, inclusiv Franța și Marea Britanie, au amenințat cu sancțiuni dacă Israel va continua cu construcția E1. Aceste amenințări sunt fără precedent, deoarece, de obicei, țările occidentale au fost mai rezervate în a lua măsuri concrete împotriva Israelului. Dar, în contextul actual, în care războiul din Gaza a atras atenția asupra suferințelor palestinienilor, iar opinia publică internațională este tot mai critică, unele guverne încearcă să arate că nu tolerează încălcarea dreptului internațional. Cu toate acestea, întrebarea rămâne: ar avea sancțiunile un impact real?
Ammar Hijazi, ambasadorul și șeful Misiunii Palestiniene în Olanda, a declarat că sancțiunile ar fi un pas important, dar nu suficient. El a subliniat că presiunea internațională trebuie să fie constantă și să vizeze nu doar așezările, ci și alte aspecte ale ocupației, cum ar fi detențiile administrative, demolările de case și violența coloniștilor. În opinia sa, sancțiunile ar putea determina Israelul să reconsidere politica sa, dar numai dacă sunt aplicate în mod consecvent și susținute de o majoritate a statelor.
Pe de altă parte, unii analiști consideră că sancțiunile ar putea avea un efect limitat, deoarece Israelul se bazează pe sprijinul puternic al Statelor Unite, care au un drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU. Deși administrația Biden a criticat așezările, nu a impus sancțiuni concrete, iar relațiile bilaterale rămân strânse. În plus, guvernul Netanyahu a demonstrat în trecut că este dispus să ignore presiunile internaționale, chiar și atunci când acestea vin de la cei mai apropiați aliați.
În acest context, este important să înțelegem că așezările nu sunt doar o problemă juridică, ci și una politică și umană. Ele afectează viața de zi cu zi a palestinienilor, care sunt nevoiți să facă față la confiscarea terenurilor, la restricții de circulație și la violențe din partea coloniștilor. De asemenea, ele subminează orice șansă de pace, deoarece palestinienii nu pot accepta un stat fragmentat, iar israelienii nu pot pretinde că doresc pacea în timp ce continuă să construiască pe teritoriul ocupat.
În concluzie, decizia Israelului de a construi noi așezări ilegale este o provocare directă la adresa dreptului internațional și a eforturilor de pace. Guvernul Netanyahu pare să fie mai interesat de supraviețuirea politică și de consolidarea controlului asupra teritoriilor decât de o soluție negociată. În acest context, comunitatea internațională trebuie să decidă dacă va rămâne doar la declarații sau va trece la acțiuni concrete. Sancțiunile ar putea fi un prim pas, dar ele trebuie să fie însoțite de o strategie mai amplă care să abordeze cauzele profunde ale conflictului. Până atunci, așezările vor continua să fie un obstacol major în calea păcii, iar suferința palestinienilor va rămâne o rană deschisă în Orientul Mijlociu.
De ce este important:
Această problemă este crucială pentru că așezările ilegale nu doar încalcă dreptul internațional, ci și subminează orice posibilitate de soluție cu două state, care este considerată de majoritatea comunității internaționale ca fiind singura cale viabilă pentru pace. Fiecare nouă unitate locativă construită în Cisiordania reduce teritoriul disponibil pentru un viitor stat palestinian și crește tensiunile în regiune. În plus, această situație are implicații directe asupra vieții a milioane de oameni, atât palestinieni, cât și israelieni, și poate duce la o escaladare a violenței. De aceea, este esențial ca lumea să înțeleagă gravitatea acestor acțiuni și să ia măsuri concrete pentru a opri această politică, înainte ca orice șansă de pace să fie pierdută definitiv.
