Israelul este unul dintre cei mai mari beneficiari ai ajutorului militar american, primind anual aproximativ 3,8 miliarde de dolari sub formă de granturi, conform unui acord semnat în 2016. Acest sprijin a fost esențial pentru menținerea superiorității militare a Israelului în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări au cunoscut momente de tensiune, în special în ceea ce privește programul nuclear iranian. Administrația Biden a încercat să reînvie acordul nuclear din 2015, de care Israelul s-a opus vehement, considerându-l insuficient pentru a opri ambițiile nucleare ale Teheranului.
„Israelul nu poate rămâne dependent pentru totdeauna de alții, chiar și de cel mai bun prieten al său”, a declarat Netanyahu într-un discurs televizat. „Trebuie să ne asigurăm că avem capacitatea de a ne apăra singuri, cu propriile noastre resurse și inovații.” Această poziție nu este nouă – de-a lungul deceniilor, Israelul a dezvoltat o industrie de apărare puternică, exportând arme în valoare de 19 miliarde de dolari anul trecut, un record absolut. Companiile israeliene precum Israel Aerospace Industries, Rafael Advanced Defense Systems și Elbit Systems sunt recunoscute la nivel global pentru drone, misile, sisteme de apărare antiaeriană și tehnologii cibernetice.
Un factor cheie în succesul exporturilor israeliene este experiența de luptă. „Deceniile de ocupație și genocidul din Gaza permit Israelului să își comercializeze produsele ca fiind «testate în luptă»”, notează analiștii. Această reputație atrage clienți din întreaga lume, de la țări din Asia și America Latină până la state europene. În 2023, exporturile de arme israeliene au crescut cu 15% față de anul precedent, iar tendința continuă.
Michael Mulroy, fost secretar adjunct al apărării pentru Orientul Mijlociu în administrația Trump, consideră că această mișcare este una strategică. „Israelul își dă seama că, pe termen lung, diversificarea surselor de armament și creșterea producției interne îi oferă mai multă libertate de acțiune. În același timp, SUA rămân un partener de nădejde, dar Washingtonul are propriile priorități geopolitice, care nu coincid întotdeauna cu cele ale Israelului.”
Criticii, însă, avertizează că o reducere bruscă a dependenței de armele americane ar putea slăbi garanțiile de securitate pe care SUA le oferă Israelului. „Dacă Israelul își construiește propria industrie de apărare, asta nu înseamnă că SUA vor înceta să îl sprijine. Dar ar putea apărea întrebări în Congres cu privire la necesitatea unor ajutoare atât de mari”, explică un expert în relații internaționale.
Pe de altă parte, susținătorii independenței armamentiste subliniază că Israelul are deja o industrie de apărare extrem de performantă, capabilă să producă sisteme de ultimă generație. „Nu este vorba de a renunța la parteneriatul cu SUA, ci de a deveni un partener mai puternic, care poate contribui cu tehnologie proprie”, afirmă un fost oficial israelian.
În plus, contextul regional se schimbă. Acordurile Avraam au normalizat relațiile Israelului cu mai multe state arabe, deschizând noi piețe pentru exporturile de arme. În același timp, amenințarea din partea Iranului și a aliaților săi rămâne ridicată, ceea ce face ca investițiile în apărare să fie o prioritate.
În concluzie, declarația lui Netanyahu reflectă o tendință mai amplă: Israelul vrea să își asigure autonomia strategică, fără a pierde sprijinul american. Rămâne de văzut dacă această ambiție se va materializa în proiecte concrete sau rămâne doar un discurs politic menit să liniștească opinia publică internă.
De ce este important:
Această mișcare a Israelului are implicații majore pentru echilibrul de putere în Orientul Mijlociu și pentru relațiile transatlantice. Dacă Israelul își reduce dependența de armele americane, ar putea schimba dinamica alianțelor regionale și ar putea influența politica externă a SUA în regiune. De asemenea, creșterea exporturilor de arme israeliene ridică întrebări etice legate de utilizarea acestora în conflicte, inclusiv în Gaza. Pentru România, un partener strategic al Israelului, această evoluție poate deschide noi oportunități de cooperare în domeniul apărării, dar și provocări legate de alinierea la pozițiile europene și americane.
