Totul a început cu Babri Masjid, o moschee din Ayodhya, construită în secolul al XVI-lea, pe care hindușii o considerau locul de naștere al zeului Ram. După decenii de tensiuni, în 1992, o mulțime de naționaliști hinduși a dărâmat moscheea, declanșând revolte care au ucis peste 2.000 de persoane. Ca răspuns, guvernul indian a adoptat Legea privind locașurile de cult (1991), care îngheța statutul tuturor locurilor de rugăciune așa cum era la 15 august 1947, ziua independenței Indiei. Scopul era clar: să prevină noi conflicte și să păstreze caracterul secular al statului.
Dar legea a avut o excepție notabilă: cazul Ayodhya. Și, după ce Curtea Supremă a decis în 2019 că terenul disputat va fi dat hindușilor pentru construirea unui templu, iar musulmanii vor primi un alt loc pentru o moschee, s-a deschis cutia Pandorei. Acum, grupuri hinduse cer ca și alte moschei să fie declarate temple hinduse, susținând că au fost construite pe ruinele unor sanctuare hinduse după cuceririle musulmane. Printre cele mai cunoscute cazuri se numără moscheea Gyanvapi din Varanasi, moscheea Shahi din Mathura și chiar Taj Mahalul, care a fost subiectul unor petiții similare.
Instanțele indiene, sub presiunea opiniei publice și a unor grupuri de activiști hinduși, au început să admită astfel de cereri. În 2022, un tribunal din Varanasi a ordonat o anchetă arheologică la moscheea Gyanvapi, după ce reclamanții au susținut că acolo există urme ale unui templu. Deși legea din 1991 interzice schimbarea caracterului unui locaș de cult, judecătorii au găsit portițe: au spus că nu schimbă statutul, ci doar investighează. Criticii spun că aceasta este o încălcare clară a legii și un semn că sistemul judiciar cedează în fața valului naționalist.
Ce înseamnă asta pentru musulmanii din India? Ei reprezintă aproximativ 14% din populație, adică peste 200 de milioane de oameni. De la ascensiunea Partidului Bharatiya Janata (BJP) la putere în 2014, retorica anti-musulmană s-a intensificat. Legi precum modificarea cetățeniei (CAA) și abrogarea articolului 370 din Kashmir au fost văzute ca atacuri la adresa identității musulmane. Acum, disputele asupra moscheilor adaugă un nou strat de insecuritate. Mulți musulmani simt că statul nu le mai garantează protecția locurilor de cult, iar instanțele devin instrumente ale majorității.
Pe de altă parte, susținătorii acestor acțiuni argumentează că este o chestiune de dreptate istorică. Ei spun că moscheile au fost construite prin forță pe temple distruse, iar restituirea lor corectează o nedreptate. Însă istoricii subliniază că multe dintre aceste afirmații sunt bazate pe mituri și nu pe dovezi solide. De exemplu, moscheea Gyanvapi a fost construită de împăratul Aurangzeb, dar nu există dovezi clare că ar fi înlocuit un templu major. În plus, legea din 1991 a fost concepută tocmai pentru a evita astfel de dezbateri istorice care duc la violență.
Un alt aspect important este impactul politic. BJP și organizațiile afiliate, cum ar fi Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS), au folosit aceste dispute pentru a mobiliza electoratul hindus. În campaniile electorale, promisiunea de a „recupera” locurile sfinte este un magnet pentru voturi. În același timp, opoziția, inclusiv Congresul Național Indian, este acuzată că nu face suficient pentru a proteja minoritățile. Astfel, disputele devin un teren de luptă politică, nu doar juridică.
Ce spune legea? Articolul 25 din Constituția Indiei garantează libertatea religioasă, iar Legea din 1991 este o extensie a acestui principiu. Dar Curtea Supremă a decis în 2019 că legea nu se aplică retroactiv pentru cazuri care implică „credința” – un termen vag care lasă loc de interpretare. Această breșă este exploatată acum. De exemplu, în cazul moscheii Shahi din Mathura, reclamanții susțin că locul este asociat cu nașterea zeului Krishna, iar instanța a acceptat cazul spre judecată, deși moscheea este în uz de secole.
Temerile sunt justificate. Dacă aceste dispute continuă, sute de moschei din India ar putea fi contestate. Deja există peste 20 de cazuri active în instanțe, iar numărul crește. Comunitatea musulmană se simte trădată de un sistem care promitea protecție, dar acum pare să o retragă. Liderii musulmani au cerut intervenția Curții Supreme pentru a clarifica aplicarea legii, dar până acum nu s-a întâmplat nimic concret.
În plus, există un risc real de violență. Amintirile sângeroase ale anilor '90 sunt încă proaspete. Orice decizie controversată ar putea declanșa proteste și ciocniri. Deja au avut loc incidente minore în Varanasi și Mathura, iar poliția este în alertă. Guvernul Modi, deși retoric promovează armonia, nu a luat măsuri ferme pentru a opri aceste procese. Dimpotrivă, unii miniștri au salutat „redescoperirea” trecutului hindus.
Pe scena internațională, imaginea Indiei ca democrație seculară este afectată. Organizații pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au criticat tendința de a marginaliza musulmanii. Statele Unite și Uniunea Europeană au exprimat îngrijorări, dar fără sancțiuni concrete. India, o putere emergentă, încearcă să echilibreze relațiile externe cu agenda internă naționalistă.
Ce urmează? Este greu de prezis. Dacă instanțele continuă să admită cereri, legea din 1991 va deveni literă moartă. Pe de altă parte, o decizie fermă a Curții Supreme ar putea opri valul. Dar într-un climat politic în care naționalismul hindus este în creștere, iar opoziția este fragmentată, șansele sunt mici. Musulmanii din India se pregătesc pentru o luptă lungă, nu doar în instanțe, ci și în stradă.
De ce este important:
Acest subiect nu este doar despre câteva moschei. Este despre însăși natura democrației indiene și despre capacitatea sa de a proteja minoritățile. Dacă legea care îngheață statutul locașurilor de cult este erodată, se deschide calea pentru o re-scriere a istoriei prin forță juridică. Pentru comunitatea musulmană, este o chestiune de supraviețuire culturală și religioasă. Pentru India, este un test al angajamentului față de secularism. Iar pentru lume, este un semnal de alarmă despre cum naționalismul majoritar poate submina statul de drept.
