Diplomații Jeffrey Feltman și Michael Ratney, intervievați de Al Jazeera în emisiunea „This is America”, au explicat că vizita cu profil redus a lui Netanyahu reflectă o relație din ce în ce mai complexă cu președintele american Donald Trump. Spre deosebire de Zelensky, care a fost primit cu o doză de ostilitate și a fost mustrat public pentru lipsa de recunoștință față de ajutorul american, Netanyahu a beneficiat de o primire mai calmă, dar nu neapărat mai caldă.
Contextul este crucial. Netanyahu se confruntă cu presiuni interne uriașe: proteste masive împotriva reformei justiției, o economie în încetinire și o coeziune socială fragilă. În plus, relația sa cu administrația Biden fusese tensionată, iar revenirea lui Trump la putere a fost privită de Netanyahu ca o gură de aer proaspăt. Totuși, Trump nu mai este același politician care l-a susținut necondiționat în primul său mandat. Acum, Trump este mai preocupat de propria imagine și de agenda „America First”, iar Netanyahu trebuie să navigheze cu atenție.
Un element cheie este dosarul nuclear iranian. Netanyahu a sperat ca Trump să reia politica de „presiune maximă” asupra Iranului, dar Trump pare mai interesat de un acord care să-i aducă capital politic. În plus, administrația Trump a fost criticată pentru că nu a condamnat suficient de dur violențele coloniștilor israelieni în Cisiordania, ceea ce a tensionat relațiile cu aliații europeni și cu o parte a electoratului american.
Netanyahu a evitat o confruntare directă cu Trump, preferând un ton conciliant. A lăudat deciziile lui Trump privind recunoașterea Ierusalimului ca capitală a Israelului și a Golanului ca teritoriu israelian, dar a evitat subiectele sensibile precum soluția celor două state sau extinderea coloniilor. Această strategie de „low profile” i-a permis să obțină unele concesii, cum ar fi promisiunea de a nu reduce ajutorul militar, dar nu și garanții ferme privind Iranul.
În contrast, Zelensky a venit la Washington cu o agendă clară: obținerea de arme suplimentare și sprijin financiar pentru războiul cu Rusia. Trump l-a primit cu o atitudine rece, reproșându-i că nu este suficient de recunoscător și că Ucraina trebuie să facă mai multe concesii pentru pace. Această scenă a fost transmisă în direct, umilindu-l pe liderul ucrainean și arătând fragilitatea alianței.
Netanyahu a învățat din această experiență. El știe că Trump nu tolerează să fie pus într-o poziție de slăbiciune sau să pară că este folosit. De aceea, a pregătit terenul cu întâlniri discrete cu consilierii lui Trump, evitând camerele de filmat. A mizat pe relațiile personale cu ginerii lui Trump și cu ambasadorul israelian la Washington, Ron Dermer, care are acces direct la președinte.
Dar această strategie are și riscuri. Netanyahu riscă să fie perceput ca un lider slab, care se teme de Trump. În Israel, opoziția l-a acuzat că „se târăște” în fața președintelui american, în timp ce extrema dreaptă îi reproșează că nu a obținut suficiente concesii. De asemenea, relația cu Trump este imprevizibilă: orice declarație nefericită poate declanșa o criză.
Pe de altă parte, Trump are propriile sale calcule. El vrea să arate că poate gestiona conflictele internaționale fără a fi nevoit să intervină militar. O pace în Orientul Mijlociu, chiar și una fragilă, i-ar aduce beneficii electorale. Dar Netanyahu nu este dispus să facă concesii majore, cum ar fi înghețarea coloniilor sau acceptarea unui stat palestinian. Așadar, relația rămâne tensionată, dar ascunsă sub un strat de politețuri diplomatice.
În concluzie, Netanyahu a evitat un „moment Zelensky” pentru că a înțeles că Trump nu este un aliat de nădejde, ci un partener de afaceri care cere loialitate și rezultate. Vizita sa cu profil redus a fost o încercare de a menține o relație funcțională fără a plăti un preț politic prea mare. Rămâne de văzut dacă această strategie va da roade pe termen lung sau dacă, asemenea lui Zelensky, Netanyahu va fi forțat să aleagă între umilință și izolare.
De ce este important:
Această analiză relevă dinamica fragilă a relațiilor dintre Statele Unite și Israel sub administrația Trump, evidențiind cum liderii mici trebuie să navigheze între interesele proprii și presiunile marilor puteri. Înțelegerea acestor jocuri diplomatice este esențială pentru a anticipa evoluțiile din Orientul Mijlociu și impactul lor asupra securității globale.
