Unul dintre cele mai recente cazuri este cel al Emmei Kamio, o mică antreprenoare din sudul Țării Galilor, care a fost refuzată la o refinanțare ipotecară de către Lloyds Bank, în aprilie, invocându-se „adverse media” – adică o imagine publică negativă. Kamio a declarat pentru Al Jazeera că decizia a „devastat-o”, punând-o într-o poziție extrem de dificilă, fiind nevoită să renunțe la responsabilitățile din afacerea de familie și să lase sora ei să preia totul. Dar povestea ei nu se oprește aici. Fiica sa, Leona „Ellie” Kamio, o educatoare de 30 de ani, a fost arestată și ținută în detenție preventivă, iar în februarie 2025, chiar înainte de proces, conturile mamei au fost închise brusc de Lloyds, fără nicio explicație.
Cazul Kamio este cu atât mai tulburător cu cât închiderea contului a avut loc înainte ca Palestine Action să fie desemnată organizație „teroristă” de către guvernul britanic. Mai mult, Emma Kamio a fost condamnată pentru daune penale în legătură cu un raid la o fabrică a companiei israeliene de apărare Elbit, din Filton, Bristol, în august 2024, și a fost etichetată drept „teroristă”. Alături de alți cinci activiști ai Palestine Action, ea încearcă să atace sentința, susținând că judecătorul a interpretat greșit legea, considerând că infracțiunea de daună penală are o legătură cu terorismul, deși nu este o infracțiune de terorism.
Dar nu este doar familia Kamio. George Galloway, politician și realizator de televiziune născut în Scoția, a dezvăluit săptămâna trecută că Bank of Scotland, parte a grupului Lloyds, i-a închis contul personal după 39 de ani, fără explicații sau notificare prealabilă. Galloway a scris pe X că pensiile sale parlamentare și de bătrânețe erau virate în aceste conturi, iar ipoteca casei familiei era plătită din ele. „Ipoteca este la ei”, a subliniat el, evidențiind absurditatea situației.
Publicația de stânga The Canary a fost, de asemenea, debancată de Lloyds la sfârșitul lunii iunie, iar redacția a precizat că banca nu a oferit nicio explicație, în ciuda multiplelor solicitări. Scriitorul pakistanez-britanic Tariq Ali a dezvăluit miercuri că o bancă, pe care nu a numit-o, a refuzat să accepte un transfer din contul său din cauza „opiniilor” sale. Toate aceste cazuri, spuse una după alta, conturează un tablou sumbru.
Anas Mustapha, de la grupul de campanie Cage, care militează împotriva abuzurilor legale din strategiile antiterorism ale Regatului Unit, a declarat pentru Al Jazeera că „am ajuns într-un punct în care debancarea vocilor pro-palestiniene a devenit sistemică”. Cage însuși a fost debancat acum mai bine de un deceniu, „fără să primească vreodată o explicație”. Mustapha a observat că același tipar se extinde tot mai mult: activiști penalizați pentru convingerile lor politice, iar acum familiile celor încarcerați pentru că s-au opus unui genocid.
Problema a ieșit la suprafață și la sfârșitul anului 2023, când musulmanii din Marea Britanie au găsit un punct comun neașteptat cu liderul Reform UK, Nigel Farage, care a fost și el debancat. Anas Altikriti, șeful think-tank-ului Cordoba Foundation din Londra, a fost printre cei afectați, descriind debancarea drept o „unealtă a opresiunii”. Altikriti, un antreprenor britanic care a fost debancat de mai multe ori, a declarat pentru Al Jazeera că fenomenul se întâmplă „la scară industrială, pentru mii și mii de oameni”. Potrivit ziarului The Telegraph, peste 450.000 de conturi bancare sunt închise în fiecare an în Marea Britanie.
Altikriti a atras atenția asupra unui moment de cotitură: atacul asupra World Trade Center din New York, din 11 septembrie 2001, a marcat începutul „comercializării termenului de terorism”. După 25 de ani, termenul „alunecă atât de ușor de pe limbă pentru orice fel de opinie adversă”, a spus el. „Problema este că, odată ce acest termen apare în evidențe, rămâne acolo pentru totdeauna. Este fixat. Este mereu acolo și îți afectează întreaga viață.” Altikriti însuși a fost etichetat drept „terorist” într-o bază de date bancară, în urma unei acuzații din partea Emiratelor Arabe Unite, care nu a fost niciodată verificată independent de autoritățile britanice. El a subliniat că această etichetă nu a făcut țara mai sigură, ci este folosită „pentru a satisface anumite agende politice”.
Ce înseamnă toate acestea pentru societatea britanică? În primul rând, este o încălcare gravă a principiului prezumției de nevinovăție. Oamenii sunt penalizați financiar înainte de orice condamnare, doar pe baza unor asocieri sau opinii. În al doilea rând, se creează un climat de frică și autocenzură: cine îndrăznește să critice politica Israelului sau să susțină drepturile palestinienilor riscă să-și piardă accesul la servicii financiare esențiale, de la conturi curente la credite ipotecare. Este o formă subtilă, dar devastatoare, de reprimare a disidenței.
În plus, lipsa de transparență a băncilor este alarmantă. Ele închid conturi fără explicații, invocând adesea „adverse media” sau „riscuri reputaționale”, dar refuză să ofere detalii concrete. Această opacitate face imposibilă contestarea deciziilor și lasă victimele într-o stare de incertitudine permanentă. Mai grav, eticheta de „terorist” aplicată pe baza unor informații neverificate poate distruge vieți, fără ca persoana respectivă să aibă vreo cale de a se apăra.
Este clar că debancarea a devenit un instrument de control politic, folosit pentru a reduce la tăcere vocile incomode. În timp ce guvernul britanic vorbește despre apărarea libertății de exprimare, practica reală arată altceva. Sistemul financiar, care ar trebui să fie neutru, este transformat într-o armă de persecuție. Iar victimele nu sunt doar activiști sau politicieni, ci și familiile lor, oameni obișnuiți care își văd viețile răsturnate peste noapte.
De ce este important:
Acest fenomen al debancării pro-palestinienilor din Marea Britanie nu este doar o problemă izolată, ci un simptom al unei tendințe mai largi de erodare a libertăților civile în numele securității. Dacă băncile pot închide conturi pe baza unor opinii politice, fără explicații sau căi de atac, atunci nimeni nu este în siguranță. Este o amenințare la adresa democrației însăși, deoarece descurajează dezbaterea publică și pedepsește solidaritatea cu cei oprimați. În plus, utilizarea abuzivă a termenului de „terorism” pentru a stigmatiza și marginaliza disidența legitimează represiunea și subminează încrederea în instituțiile financiare și juridice. Este esențial ca aceste practici să fie aduse în lumina reflectoarelor și contestate, pentru a proteja drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor.
