Descoperirea a început acum un deceniu, când localnici din nord-estul Thailandei au dat peste primele fragmente osoase. Abia în 2024, săpăturile s-au încheiat, iar oamenii de știință au reușit să reconstituie scheletul parțial. „Nagatitan face parte din grupul sauropodelor – dinozauri cu gât și coadă lungi, capete mici și patru picioare coloane, asemănători binecunoscutului Diplodocus”, explică Thitiwoot Sethapanichsakul, student la doctorat în paleontologie la University College London și autor principal al studiului. „Cântărea probabil cu cel puțin 10 tone mai mult decât Dippy, celebrul Diplodocus expus la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.”
Sauropodele erau cele mai mari animale terestre care au existat vreodată. Nagatitan chaiyaphumensis este o specie nouă, deoarece oasele sale prezintă suficiente trăsături unice pentru a fi diferențiată de alte sauropode. Deși craniul și dinții nu au fost găsite, cercetătorii au dedus că era un „consumator în vrac” de vegetație – probabil conifere și ferigi cu semințe – care necesita puțină mestecare. „Era ultimul titan al Asiei de Sud-Est”, adaugă Sethapanichsakul, explicând că regiunea s-a transformat într-o mare puțin adâncă în Cretacicul târziu, ceea ce a împiedicat alte sauropode să mai trăiască acolo.
Numele Nagatitan face referire la Naga, o ființă asemănătoare unui șarpe din mitologiile asiatice, des întâlnită în templele thailandeze. „Chaiyaphumensis” provine din provincia Chaiyaphum, unde au fost descoperite fosilele. Aceasta este a 14-a specie de dinozaur denumită oficial în Thailanda, o țară care devine tot mai importantă în harta paleontologiei mondiale. O reconstrucție la scară naturală a lui Nagatitan este expusă la Muzeul Thainosaur din Bangkok.
Contextul geologic este fascinant: Nagatitan a trăit într-o perioadă în care supercontinentul Pangea se destrămase deja, iar Asia de Sud-Est era un mozaic de insule și mări puțin adânci. Subgrupul din care face parte, titanozaurii, a apărut acum aproximativ 140 de milioane de ani și a devenit singurul grup de sauropode care a supraviețuit până la sfârșitul Cretacicului, acum 66 de milioane de ani, când un asteroid a pus capăt domniei dinozaurilor. Descoperirea lui Nagatitan oferă indicii prețioase despre modul în care acești giganți s-au adaptat la medii insulare și la schimbările climatice.
Importanța acestei descoperiri depășește simpla adăugare a unui nume pe lista dinozaurilor. Ea demonstrează că Asia de Sud-Est a găzduit unele dintre cele mai mari creaturi terestre, contrazicând ideea că doar America de Nord sau Argentina au avut sauropode gigantice. De asemenea, fosilele au fost găsite într-o formațiune de rocă relativ tânără pentru dinozauri, ceea ce sugerează că Nagatitan a fost unul dintre ultimii sauropode din regiune înainte ca marea să acopere zona.
Pentru publicul larg, această descoperire readuce în prim-plan fascinația pentru dinozauri și pentru istoria planetei. „Este ca și cum am găsi o verigă lipsă între trecut și prezent”, spune Sethapanichsakul. „Fiecare os spune o poveste despre cum a evoluat viața pe Pământ.”
De ce este important:
Această descoperire nu doar că îmbogățește cunoștințele noastre despre biodiversitatea preistorică, dar oferă și dovezi concrete că Asia de Sud-Est a fost un habitat major pentru dinozauri gigantici. În plus, ea subliniază importanța colaborării dintre comunitățile locale și cercetători – fără localnicii care au semnalat primele oase, acest titan ar fi rămas îngropat pentru totdeauna. Pe măsură ce schimbările climatice și activitățile umane amenință siturile fosilifere, astfel de descoperiri ne reamintesc cât de fragilă este moștenirea naturală a planetei și cât de mult mai avem de învățat din trecutul ei.
