Shah, care a depus jurământul ca șef al guvernului de la Kathmandu pe 27 martie, nu s-a limitat doar la această recunoaștere surprinzătoare. El a subliniat că cele două țări ar trebui să studieze documentele istorice și să rezolve diferendul „ca prieteni”. Totuși, lipsa de detalii concrete privind zonele pe care le-ar considera ocupate de Nepal a lăsat loc mai multor interpretări, iar opoziția nepaleză a sărit imediat ca arsă. Basana Thapa, parlamentar al Congresului Nepalez, a cerut ca declarațiile premierului să fie retrase din arhivele parlamentare, în timp ce Ramesh Kumar Malla, din Partidul Comunist Nepalez, le-a calificat drept „o afirmație derogatorie la adresa integrității naționale a țării”.
Nici foștii diplomați nu s-au arătat mai blânzi. Nilambar Acharya, fost ambasador al Nepalului în India, a declarat pentru ziarul Kantipur că „niciun teritoriu al Indiei nu a fost ocupat de statul nepalez. Nu este așa cum a spus premierul.” Poziția oficială a Ministerului de Externe de la Kathmandu a încercat ulterior să detensioneze situația, explicând că Shah s-a referit la posibile „decalaje tehnice și locale” între granițele legale și utilizarea efectivă a terenurilor, adică la situații în care cetățeni nepalezi ar putea lucra pământul aflat, conform legii, pe partea indiană a vechii linii de demarcație, sau invers.
Dar cum am ajuns aici? Rădăcinile conflictului se adâncesc în Tratatul de la Sugauli din 1816, semnat între Nepal și Imperiul Britanic la finalul Războiului Anglo-Nepalez. Documentul prevedea că Nepalul cedează teritoriile „la vest de râul Kali”, fără a preciza însă unde izvorăște acest râu și fără a include vreo hartă anexată. Această omisiune cartografică a devenit, două secole mai târziu, mărul discordiei pentru trei zone strategice: Limpiyadhura, Lipulekh și Kalapani. Nepalul susține că râul Kali – care ar trebui să marcheze granița – izvorăște din Limpiyadhura, în timp ce India afirmă că izvoarele se află la Lipulekh. Kathmandu acuză, de asemenea, că fluviul indicat de India este doar un afluent al râului menționat în tratatul din 1816.
Cele 1.800 de kilometri de graniță deschisă dintre cele două țări – un record în regiune, locuitorii putând trece dintr-o parte în alta fără viză – includ și această porțiune contestată din vestul îndepărtat, un adevărat pumnal geografic înfipt între India și China. Trupele indiene staționează în Kalapani încă din 1962, anul în care New Delhi s-a confruntat militar cu Beijing-ul. Atunci, Nepalul a ales neutralitatea, dar în deceniile care au urmat a revendicat cu fermitate teritoriile pierdute. India, la rândul ei, justifică prezența sa prin registre fiscale din anii 1830 provenite din statul Uttarakhand, care ar demonstra administrarea istorică a zonei.
Într-o mișcare care a inflamat și mai mult spiritele, luna trecută, New Delhi a anunțat reluarea unui pelerinaj religios prin pasul Lipulekh, suspendat în 2020 din cauza pandemiei. Ministerul nepalez de Externe a reacționat prompt, subliniind că Limpiyadhura, Lipulekh și Kalapani „fac parte din Nepal, o poziție pe care guvernul rămâne clar și ferm”. India a răspuns sec, afirmând că Lipulekh este folosit de hinduși, budiști, jaini și adepți ai religiei Bon pentru pelerinajul la Muntele Kailash și Lacul Manasarovar din Tibet încă din 1954, și că „orice extindere unilaterală și artificială a pretențiilor teritoriale este imposibil de susținut”.
Contextul geopolitic actual face însă ecuația și mai complicată. Shah, care în trecut a susținut public viziunea unui „Nepal Mare” – incluzând teritorii aflate azi în India – a afișat în 2023, pe vremea când era primar al Kathmandu-ului, o hartă „Greater Nepal” în biroul său, ca răspuns la muralul „Akhand Bharat” (India Mare) instalat în parlamentul indian. Niciuna dintre hărți nu este una politică oficială, cu granițe clare, însă ambele reflectă o viziune maximalistă a trecutului, care servește drept combustibil pentru declarațiile politice.
Într-o mișcare diplomatică notabilă, legislatorii nepalezi au contactat China și Regatul Unit în legătură cu disputa teritorială. Decizia de a apela la Londra nu vizează medierea, ci obținerea unor hărți originale de survey din 1827 și 1834, documente care ar putea întări poziția Nepalului în negocierile cu India. „Nepalul este cea mai veche națiune suverană din Asia de Sud și nu a purtat niciodată războaie cu India, ci cu britanicii”, a declarat Nishchal Pandey, directorul Centrului pentru Studii Sud-Asiatice din Kathmandu. „Tratatul de la Sugauli nu avea nicio hartă atașată, iar această omisiune a generat argumente pro și contra privind apartenența teritoriilor.”
Pentru a înțelege mai bine greutatea declarațiilor lui Shah, trebuie menționat traseul său politic neconvențional. Fost muzician care folosea melodiile pentru a denunța corupția și inegalitatea, Shah a câștigat fotoliul de primar al Kathmandu-ului în 2022 ca independent, devenind o figură controversată după o amplă campanie de evacuare a vânzătorilor stradali. S-a alăturat Partidului Swatantra (RSP) în decembrie 2025, la scurt timp după protestele masive ale tineretului care au dus la căderea guvernului condus de Khadga Prasad Sharma Oli în septembrie 2025. RSP, un partid abia înființat cu patru ani în urmă de jurnalistul Rabi Lamichhane, se află acum la conducerea Nepalului, cu un premier care pare să sfideze regulile nescrise ale diplomației sud-asiatice.
Analiștii politici atrag atenția că „observațiile spontane ale premierului pe o problemă diplomatic sensibilă, rostite în interiorul parlamentului, vor avea consecințe serioase pentru Nepal în negocierile bilaterale cu India”. Anurag Acharya, analist politic din Kathmandu, subliniază că încercările anterioare de dialog, cum ar fi crearea grupului EPG (Eminent Persons Group) în 2016, au eșuat din cauza deficitului cronic de încredere dintre cele două capitale. Lamichhane, fondatorul RSP, a ajuns luni la New Delhi pentru o vizită de cinci zile cu întâlniri la nivel înalt cu Partidul Bharatiya Janata al premierului Narendra Modi, ceea ce sugerează o încercare de reparare a tensiunilor create de declarațiile lui Shah.
Rămâne de văzut dacă acest episod va rămâne o furtună într-un pahar cu apă sau va redeschide o criză diplomatică majoră între doi vecini care, deși au aceeași graniță deschisă, privesc deseori în direcții opuse. Ceea ce este cert e că, într-o regiune în care granițele sunt adesea fluide în mentalul colectiv, dar strict delimitate în documentele de stat, o singură propoziție rostită în parlament poate destabiliza decenii de diplomație discretă.
De ce este important:
Acest episod ilustrează fragilitatea echilibrului geopolitic din Asia de Sud, unde disputele teritoriale vechi de secole pot fi reaprinse cu ușurință de declarații politice nechibzuite. Declarațiile lui Balendra Shah nu doar că pun în pericol relațiile bilaterale indo-nepaleze, ci oferă și un pretext pentru ca marile puteri regionale – China, India, SUA și fostele puteri coloniale – să se implice într-o zonă de o importanță strategică vitală. În plus, modul în care Nepalul gestionează această criză va stabili un precedent pentru modul în care țările mici din regiune pot sau nu să negocieze cu vecini mai puternici, fără a-și compromite suveranitatea. Pe termen lung, escaladarea acestui conflict ar putea afecta nu doar comerțul și circulația persoanelor la cei 1.800 de kilometri de graniță, ci și echilibrul de putere dintre India și China, Nepalul aflându-se exact la intersecția intereselor celor doi giganți asiatici.
