Filmul începe cu o imagine care îți taie respirația: o fotografie cu șase copii palestinieni, bebeluși și copii mici, aliniați într-un rând, toți uciși. Regizoarea Poh Si Teng, care a filmat în Carolina de Nord, în casa ortopedului Mark Perlmutter, ezită să folosească imaginea, gândindu-se să o pixeleze sau să o elimine, pentru a respecta demnitatea celor decedați. Perlmutter se înfurie. Îi spune că ar fi o „malpraxis jurnalistic” și că trebuie să arate imaginea. Și o face. Această scenă stabilește tonul întregului documentar: o privire neclintită asupra realității, fără filtre, fără menajamente.
„Există întotdeauna un echilibru delicat”, explică Teng într-un interviu pentru Morning Edition. „Dacă arăți prea mult, devine gratuit. Dacă arăți prea puțin, nu este real, și este o lipsă de respect uriașă față de cei care au murit și față de familiile lor.” Acest echilibru este greu de găsit, dar documentarul reușește să-l atingă, pentru că nu se limitează doar la scenele de groază din spitale, ci și la poveștile medicilor, la lupta lor de a salva vieți în condiții imposibile, și la efortul lor de a face ceva după ce se întorc acasă.
Thaer Ahmad, medic de urgență palestino-american, este unul dintre cei trei medici urmăriți în film. El descrie cu o luciditate dureroasă ce înseamnă să lucrezi într-un spital din Gaza, plin de oameni răniți de arme de război. „În fiecare zi, te confrunți cu ceea ce numim evenimente cu victime în masă, adică zeci de oameni care sosesc în același timp. Și nu ai resursele să îi tratezi — nu ai spațiu”, spune Ahmad. „Toate acestea se întâmplă în timp ce există o blocadă totală și o asediu asupra alimentelor, medicamentelor și apei.”
Mark Perlmutter, chirurg ortoped, știa că majoritatea pacienților săi vor fi copii sau bebeluși, pentru că jumătate din populația din Gaza are sub 18 ani. „Am amputat sute de picioare în misiunile mele de peste mări, în peste 30 de ani”, spune el. „Nu am fost niciodată nevoit să amputeze fără anestezie. Singurul lucru pe care îl puteau face era să cânte bebelușului.” Această imagine — un chirurg care amputează un picior unui copil, în timp ce cineva îi cântă pentru a-l liniști — este una dintre cele mai cutrătoare din documentar. Și nu este doar o metaforă; este realitatea zilnică din spitalele din Gaza.
Perlmutter subliniază că lipsa de materiale medicale din Gaza este „deliberată” din partea guvernului israelian. Când a intrat în Gaza, instrumentele chirurgicale și antibioticele pe care le-a adus cu el, chiar și cele pentru uz personal, au fost confiscate. Guvernul israelian filtrează aceste provizii sub politicile de „dublă utilizare” și nu permite intrarea a ceea ce consideră că ar putea fi folosit de grupări militante sau pentru operațiuni militare. Organizațiile de drepturile omului și voluntarii medicali au semnalat că printre obiectele confiscate se numără incubatoare, ventilatoare și antibiotice. Această politică, spun ei, este o încălcare a dreptului internațional umanitar și o condamnare la moarte pentru mii de civili.
Documentarul nu se limitează doar la scenele din Gaza. Regizoarea a filmat și momentele în care cei trei medici — Perlmutter, Ahmad și Feroze Sidhwa, chirurg de traumă din California — se întorc în Statele Unite și încearcă să împărtășească ce au văzut. Ei se adresează presei, publicului și membrilor Congresului. Este un efort de a sparge zidul de tăcere, mai ales că Israelul a interzis jurnaliștilor internaționali să intre în Gaza și să raporteze independent pe tot parcursul acestui război. Astfel, acești medici devin singurele voci care pot aduce mărturie din interior, dar și singurele care pot contracara narativul oficial.
„La finalul zilei, dacă SUA ar fi vrut ca acest lucru să se oprească, ar fi putut”, spune Teng, referindu-se la miliardele de dolari în sprijin militar pe care Statele Unite le oferă Israelului. „De aceea, a fost atât de important să trăim în lumea acestor medici, să îi vedem întorcându-se acasă și să vedem loviturile pe care le primesc în continuare din partea membrilor Congresului, dar și din partea presei.”
Filmul „American Doctor” a avut premiera la Festivalul de Film Sundance din 2026, iar medici și regizoarea au vorbit despre el în interviuri, inclusiv la NPR. Este un document care nu doar documentează, ci și provoacă. Într-o lume în care imaginile din Gaza sunt filtrate, dezinformate sau pur și simplu ignorate, acest film aduce o perspectivă directă, umană, dar și politică. El arată că, în spatele cifrelor și a titlurilor, sunt oameni reali, medici care își riscă viața pentru a salva altele, și copii care mor pentru că nu au anestezie sau antibiotice.
În final, „American Doctor” este un apel la acțiune. Nu este doar un documentar despre suferință, ci și despre responsabilitate. Responsabilitatea celor care au văzut cu ochii lor să vorbească, responsabilitatea celor care au putere să oprească această suferință, și responsabilitatea noastră, a tuturor, de a nu întoarce privirea. Pentru că, așa cum spune Perlmutter, dacă nu arătăm realitatea, nu facem decât să respectăm pe cei care au murit și să trădăm pe cei care mai trăiesc.
De ce este important:
Acest articol este important pentru că aduce în prim-plan mărturia unor medici americani care au fost în Gaza și care, prin documentarul „American Doctor”, expun realitatea brutală a sistemului de sănătate distrus și a suferinței civile. Într-un context în care accesul jurnaliștilor internaționali este restricționat, aceste mărturii devin esențiale pentru a informa opinia publică și pentru a contracara dezinformarea. De asemenea, articolul subliniază rolul SUA în conflict și responsabilitatea comunității internaționale de a acționa pentru a opri catastrofa umanitară. Este un apel la conștiință și la acțiune, care ne reamintește că, în spatele cifrelor și al politicii, sunt oameni reali care suferă și care au nevoie de solidaritate și de dreptate.
