Imaginile de la fața locului arată oameni adunați în jurul unor gropi săpate în grabă, cu fețele brăzdate de lacrimi și de praf. Nu au fost flori, nu au fost discursuri lungi. Doar rugăciuni șoptite și mâini care au ridicat pământul peste trupurile celor care, până nu demult, erau tați, mame, copii, vecini. Fiecare sicriu, acoperit cu un giulgiu simplu, a fost purtat pe umerii bărbaților, în timp ce femeile, acoperite cu văluri negre, își plângeau morții în tăcere.
Dar dincolo de durerea imediată, această înmormântare ridică o întrebare mai adâncă: de ce atâta întârziere în recuperarea celor dispăruți? De ce, la luni de la încetarea focului, încă mai sunt sute de cadavre sub dărâmături? Răspunsul este unul simplu și crud: Israelul continuă să blocheze intrarea utilajelor grele, a buldozerelor și a echipamentelor de excavare, care sunt esențiale pentru a curăța mormanele de beton și fier. Aceste utilaje, deși prevăzute în mod explicit în acordul de încetare a focului, nu au primit încă permisiunea de a trece granița.
Acordul de încetare a focului, mediat de Egipt și Qatar, a fost semnat în mai 2021, după 11 zile de bombardamente intense care au ucis peste 250 de palestinieni, inclusiv 66 de copii. Printre condițiile sale, se număra și intrarea echipamentelor pentru a curăța dărâmăturile și a recupera trupurile celor uciși. Dar, la fel ca multe alte prevederi, aceasta a rămas doar pe hârtie. Israel a invocat motive de securitate, dar organizațiile umanitare și ONU au denunțat în repetate rânduri că această blocare este o încălcare a dreptului internațional și a acordului semnat.
„Este o tragedie în cadrul unei tragedii”, a declarat un coordonator umanitar local, care a cerut să rămână anonim. „Fiecare zi care trece fără utilaje înseamnă că mai multe cadavre se descompun sub dărâmături, iar familiile nu pot să își îngroape morții. Este o suferință care nu se poate descrie în cuvinte.”
În ultimele săptămâni, echipele de salvare, formate din voluntari și personal al Protecției Civile, au lucrat cu mâinile goale, folosind unelte simple, cum ar fi târnăcoape și lopeți, pentru a scoate la suprafață trupurile. Uneori, au reușit să scoată doar câteva cadavre pe zi, din cauza lipsei de echipamente. Alteori, au fost nevoiți să se oprească din cauza riscului de prăbușire a clădirilor instabile.
„Am găsit o familie întreagă sub un bloc de apartamente”, a povestit un salvator, cu vocea frântă. „Tatăl, mama și trei copii. Erau îmbrățișați, ca și cum ar fi încercat să se protejeze unul pe altul. Nu am putut să-i scoatem decât după două zile de muncă, pentru că nu aveam niciun utilaj. Am folosit mâinile și o rangă. Este o imagine care nu-mi va ieși niciodată din minte.”
Această situație a stârnit un val de indignare în rândul comunității internaționale. Mai multe organizații pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au cerut Israelului să respecte acordul și să permită intrarea utilajelor. De asemenea, au cerut o anchetă independentă pentru a stabili dacă blocarea echipamentelor constituie o încălcare a legilor internaționale, care interzic tratamentul inuman și degradant al cadavrelor.
„Este o formă de pedeapsă colectivă”, a declarat un analist politic din Gaza, care a cerut să nu fie numit. „Prin blocarea utilajelor, Israel nu doar că împiedică recuperarea morților, dar și prelungește suferința familiilor, care nu pot să-și închidă ciclul doliului. Este o tactică de război psihologic, care vizează să spargă rezistența populației.”
În timp ce aceste dezbateri au loc în birourile diplomatice, în Gaza, oamenii continuă să trăiască în ruine. Peste 70% din clădirile din Fâșie au fost avariate sau distruse, iar infrastructura de bază, cum ar fi apa, electricitatea și sistemul de sănătate, este în colaps. Potrivit ONU, peste 1,5 milioane de oameni sunt strămutați, iar mulți dintre ei trăiesc în tabere improvizate, fără acces la apă potabilă sau hrană.
Înmormântarea de astăzi a fost, în acest context, un moment de solidaritate și de rezistență. Oamenii au venit cu steaguri palestiniene și cu pancarte pe care scria „Nu vom uita”, „Dreptate pentru Gaza”. Unii au adus cu ei fotografii ale celor dispăruți, în speranța că vor fi găsiți și îngropați cu demnitate.
„Nu știm dacă mai sunt și alții sub dărâmături”, a spus o femeie în vârstă, care a pierdut doi nepoți în atacuri. „Dar nu ne vom opri din căutare. Nu ne vom opri din luptă. Pentru că ei sunt memoria noastră, iar noi suntem vocea lor.”
În timp ce soarele apunea peste Gaza, iar ultimele trupuri au fost acoperite cu pământ, un sentiment de tristețe și de furie a rămas în aer. Dar, în același timp, a rămas și o hotărâre: aceea de a continua să lupte pentru dreptate, pentru ca morții să nu fi fost în zadar și pentru ca cei vii să poată trăi în pace.
De ce este important:
Această înmormântare nu este doar un eveniment local, ci un simbol al crizei umanitare profunde din Gaza. Blocarea utilajelor de curățare a dărămăturilor, în ciuda acordului de încetare a focului, arată că încetarea ostilităților nu este suficientă pentru a aduce alinare populației. Este o încălcare a dreptului internațional și a principiilor umanitare, care afectează direct capacitatea familiilor de a-și îngropa morții cu demnitate. În plus, această situație subliniază nevoia urgentă de presiune internațională asupra Israelului pentru a respecta acordurile semnate și pentru a permite accesul neîngrădit al ajutorului umanitar. Fără aceste măsuri, ciclul de suferință și de violență nu va putea fi rupt, iar pacea va rămâne un vis îndepărtat pentru palestinieni.
