Alethia și Lussier se numesc Surorile Micii Căi a Frumuseții, Adevărului și Bunătății. Își petrec cea mai mare parte a timpului rugându-se și întâlnindu-se cu persoane care au suferit diferite forme de abuz – emoțional, financiar, spiritual sau sexual. Este o misiune copleșitoare și complexă: să slujească Biserica Catolică având grijă de cei răniți de ea. În prezent, Alethia și Lussier sunt singura comunitate de călugărițe din Biserica Catolică dedicată în întregime ajutorării victimelor abuzurilor.
Și au planuri mari pentru viitor. Cele două surori lucrează pentru a se stabili ca un ordin oficial, deplin recunoscut în Biserica Catolică – un proces lung care depinde de cooperarea episcopului local, de creșterea ordinului și, așa cum spun ele, de „timpul lui Dumnezeu”. Cercetătorii catolici estimează că există aproape 2.000 de ordine de călugărițe în lume, deși numărul exact este greu de stabilit. Aceste comunități de femei și bărbați își dedică viața pentru a deveni mai asemănători cu Iisus, trăind jurămintele de sărăcie, castitate și ascultare.
„În vremurile moderne, membrii ordinelor religioase au adesea o slujire în care rămân devotați rugăciunii și lui Dumnezeu, dar și servesc semenii răspunzând nevoilor lumii”, spune Kathleen Cummings, profesor de istorie la Universitatea Notre Dame. Franciscanii, dintre care mulți slujesc în ministere dedicate îngrijirii săracilor și a Pământului, au fost fondați în 1209. Alte ordine au fost întemeiate mai recent, precum Misionarele Carității ale Maicii Tereza, care au început în 1950. Cummings adaugă că surorile religioase și-au dedicat viața slujirii persoanelor vulnerabile, de la asistente pe câmpurile de luptă până la educatoare în centrele urbane. „Ceea ce vedem aici este doar o manifestare modernă a acestui lucru: un grup de femei care recunosc o nevoie în Biserică și vor să-și dedice întreaga viață pentru a o împlini, nu doar cu jumătate de normă.”
Misiunea surorilor Theresa Alethia și Danielle Lussier se naște din experiența lor personală. În 2022, au părăsit Fiicele Sfântului Paul, un alt ordin din care făcuseră parte cel puțin zece ani. Au aflat că directorul lor spiritual, un preot, fusese acuzat de agresiune sexuală asupra uneia dintre surorile lor în 2017 și bănuiau că le pregătea și pe ele pentru abuz. În suferința lor, surorile spun că Dumnezeu le-a chemat să îi ajute pe alții care au fost răniți de liderii Bisericii.
„Cum îi ajutăm pe oamenii din Biserică să fie conștienți de aceste tipare fără să treacă prin experiența de a fi răniți?”, se întreabă Alethia. „Pentru că aceasta este cea mai clară educație. Dar putem evita această educație pentru majoritatea oamenilor? Evident, credem că da, dar încercăm să înțelegem ce înseamnă asta concret.”
În prezent, cele două surori sunt o asociație privată a credincioșilor, primul pas formal în Biserica Catolică spre a deveni un ordin religios recunoscut. Durata acestei călătorii depinde de modul în care comunitatea crește și prinde rădăcini în timp. Nu este o cale simplă – înainte de moartea sa, Papa Francisc a stabilit reguli care fac mai dificilă înființarea unui nou ordin, încercând, parțial, să prevină viitoare abuzuri. În 2019, el a recunoscut public pentru prima dată că preoții și episcopii au abuzat sexual călugărițe.
Anul trecut, surorile s-au mutat lângă Lexington, Kentucky, unde episcopul John Stowe le-a dat permisiunea să își stabilească misiunea. „Cred că un grup de surori care au experimentat ele însele o formă de abuz, un abuz spiritual, care se pot identifica cu victimele și pot fi non-amenințătoare, și care iau în serios ceea ce aud de la victime – cred că asta este foarte relevant”, spune Stowe.
Majoritatea întâlnirilor surorilor cu supraviețuitorii au loc online. Oamenii iau legătura cu ele printr-un formular de pe site-ul lor. Ele spun că au vorbit cu persoane din toată America. John Bellocchio a contactat surorile prin formularul online. El spune că a fost abuzat când era adolescent în New Jersey de Theodore McCarrick, un fost cardinal care a fost caterisit în 2019 de Papa Francisc. „Ele doar au ascultat, iar faptul că aveau o persoană în haină religioasă care asculta fără să judece a fost incredibil de vindecător”, mărturisește Bellocchio.
Surorile nu oferă consiliere terapeutică, ci mai degrabă o prezență spirituală și rugăciune. Ele ascultă poveștile supraviețuitorilor, plâng cu ei și se roagă pentru ei. „Nu încercăm să rezolvăm problema, ci să fim alături de oameni în durerea lor”, spune sora Danielle Lussier. „Și, în același timp, să ajutăm Biserica să devină un loc mai sigur.”
Misiunea lor este una extrem de delicată, mai ales într-un context în care Biserica Catolică se confruntă cu scandaluri uriașe de abuzuri sexuale comise de clerici. În România, deși amploarea fenomenului este mai puțin documentată public, există cazuri cunoscute de abuzuri în rândul clerului, iar victimele se confruntă adesea cu stigmatizare și lipsă de sprijin. Inițiativa acestor două călugărițe ar putea servi drept model și pentru alte comunități religioase din întreaga lume, inclusiv din România, unde nevoia de vindecare și reconciliere este la fel de acută.
De ce este important:
Această inițiativă reprezintă o premieră în Biserica Catolică: un ordin religios dedicat exclusiv sprijinirii victimelor abuzurilor clericale. Într-un context în care instituția bisericească a fost adesea acuzată că a ascuns sau a minimalizat suferința supraviețuitorilor, apariția unor călugărițe care își asumă această misiune – ele însele foste victime ale abuzului spiritual – aduce o rază de speranță. Este un semnal că Biserica poate începe să asculte și să se vindece, chiar și atunci când rănile sunt adânci. Pentru societatea românească, unde dezbaterea despre abuzurile din mediul religios este încă timidă, acest exemplu poate încuraja o atitudine mai deschisă și mai empatică față de victime.
