Povestea incepe cu o spargere care pare desprinsa dintr-un film, dar in care graba si panica i-au tradat pe hoti. Cei patru au taiat cu un flex electric gardul care imprejmuia muzeul, au patruns la parter si au smuls din clipsuri ramele a patru lucrari. Alarma s-a declansat, iar in doar patru minute politia era la fata locului — o reactie pe care procurorul a descris-o ca fiind atat de rapida incat i-a facut pe autori sa intre in panica. In fuga, nu au mai apucat sa ia decat doua tablouri, celelalte doua fiind abandonate chiar in fata cladirii, in interiorul unei huse de protective.
Este exact aceasta husa cea care i-a incurcat. Analizele de laborator au stabilit ca ADN-ul lasat pe invelitoare corespunde profilului genetic al unui tanar de 29 de ani, aflat deja in atentia politiei intr-un dosar de trafic de stansuri. Acest detaliu,aparent banal, a deschis calea catre o ancheta de amploare, sustinuta de datele de urmarire ale unui vehicul supravegheat. Potrivit procurorului, inregistrarile GPS au demonstrat ca, la scurt timp dupa furt, suspectul de 29 de ani, insotit de un barbat de 41 de ani, s-a deplasat la domiciliul unui al treilea complice, unde tablourile au fost ascunse intr-un zid ridicat chiar sub o scara interioara — o ascunzatoare demna de romanele politiste, dar cat se poate de reala.
Tablourile in cauza, „Portretul Madamei Colonna Romano" si „Tanara la fantoma", au suferit pagube in timpul transportului neplata gratul. Prima prezinta o sfasietura vizibila pe suprafata panzei, cea de-a doua doar usoare deteriorari ale ramei. Valoarea lor combinata a fost estimata de procurorul Bessone la 4,2 milioane de euro, adica aproximativ 4,7 milioane de dolari — o suma care vorbeste de la sine despre cat de mult inseamna aceste piese pe piata internationala de arta.
Dar ceea ce face cu adevarat cazul cutremurator este ceea ce politia a descoperit ulterior. Camerele de supraveghere si datele de localizare au aratat ca, pe 3 august, acelasi suspect de 29 de ani a vizitat Fundatia Maeght din Saint-Paul-de-Vence, gazda uneia dintre cele mai importante colectii de arta moderna din Europa. Acolo s-a intalnit cu un al patrulea barbat, cunoscut politiei pentru condamnari anterioare in dosare de furt de arta si falsificare din 2001 si 2003. Aceasta intalnire, combinata cu profilurile celorlalti suspecti, a creat ceea ce anchetatorii numesc o „suspiciune foarte puternica" ca un nou atac era iminent. De altfel, exact aceasta premonitie a determinat arestarile — nu doar recuperarea celor doua Renoir, ci si prevenirea unei potentiale tragedii culturale.
Cei doi presupusi autori ai furtului de la Cagnes-sur-Mer au fost incarcerati in asteptarea continuarii investigatiei si neaga orice implicare. Al treilea suspect a recunoscut ca a primit tablourile in casa lui si le-a ascuns in acel zid ciudat de sub scara, in timp ce al patrulea a spus ca a vazut niste fotografii cu lucrarile fara sa-si dea seama imediat despre ce este vorba. Acestia din urma au fost pusi sub control judiciar si au primit interdictia de a parasi teritoriul Frantei.
Cazul readuce in discutie o problema mai veche si dureroasa pentru Franta: vulnerabilitatea patrimoniului cultural in fata retelelor infractionale organizate. Christian Sainte, directorul national al politiei judiciare franceze, a declarat luni ca tara este „in mod constant vizata de grupuri criminale organizate care desfasoara operatiuni de furt vizand obiecte valoroase din patrimoniul cultural, fie ca vorbim despre muzee, castele, lacasuri de cult, locuinte private sau galerii de arta". Declaratia vine pe fondul unor alte jafuri spectaculoase care au marcat opinia publica in ultimii ani, printre care si furtul de anul trecut al unor bijuterii „de nepretuit" din Muzeul Luvru din Paris — un eveniment care a socat intreaga Europa si a determinat dezbateri aprinse despre securitatea muzeelor.
Muzeul Renoir din Cagnes-sur-Mer nu este un muzeu oarecare. El ocupa chiar ultima locuinta a lui Pierre-Auguste Renoir, liderul miscarii impresioniste franceze, care a trait acolo pana la moartea sa, in 1919. Este cea mai cunoscuta atractie a micului orasel mediteranean situat intre Cannes si Nisa, un loc unde artistul a zugravit pana in ultimele sale zile, desi mainile ii erau deja betegite de reumatism. Sa furi tablouri dintr-un astfel de loc nu inseamna doar un simplu jaf — este un atac la adresa memoriei culturale europene, o agresiune la adresa unui spatiu incarcat de istorie.
Cele doua tablouri recuperate au fost deja expuse publicului, luni, la Centrul Interdisciplinar pentru Conservarea si Restaurarea Patrimoniului din Marsilia, unde specialistii vor incerca sa repare stricaciunile provocate in timpul transportului brutal. Specialistii in arta spun ca tablourile impresioniste sunt deosebit de fragile, iar interventiile de restaurare necesita luni de zile de munca minutioasa. Chiar si asa, vestea recuperarii lor a fost primita cu un val de usurare in comunitatea locala si in randul iubitorilor de arta din intreaga lume.
Ramane de vazut daca cei patru suspecti vor face lumina completa asupra retelei din spatele jafului si, mai ales, daca ancheta va reusi sa previna urmatorul atac. Pana atunci, anchetatorii francezi au demonstrat inca o data ca, in lupta cu infractorii, uneori cele mai mici probe — o picatura de ADN, o inregistrare geanta de cateva secunde — pot face diferenta dintre pierderea definitiva a unei opere de arta si intoarcerea ei acasa.
De ce este important:
Acest caz arunca lumina asupra unei probleme sistemice care afecteaza patrimoniul cultural european: tot mai multe retele infractionale vizeaza muzee, biserici si colectii private, in timp ce securitatea multor institutii ramane subdimensionata. Pe de alta parte, ancheta demonstreaza cat de decisive au devenit instrumentele moderne de criminalistica — ADN-ul si datele de localizare ale vehiculelor — in solutionarea unor dosare care altfel ar fi ramas nerezolvate. Pentru Romania si pentru intreaga Europa, mesajul este clar: protejarea mostenirii culturale nu mai este doar o problema de gratare si camere de supraveghere, ci una de cooperare transfrontaliera, de finantare si de adaptare a legislatiei la noile forme de criminalitate organizata. Iar faptul ca un tablou al lui Renoir a putut fi recuperat cu ajutorul unei simple urme biologice este, pana la urma, o lectie despre cat de fragila — dar si de puternica — poate fi omenia atunci cand stiinta si intuitia politistilor merg mana in mana.
