Am avut ocazia, luna trecută, să vizitez o tabără informală apărută pe ruinele școlii Hassan Salama din cartierul Nasr al orașului Gaza. Școala fusese distrusă de un bombardament în august 2024, împreună cu școala vecină Nasr, un atac care a ucis cel puțin 30 de oameni. Astăzi, sute de persoane rămase fără adăpost trăiesc în corturi în curtea școlii și în ce a mai rămas din clădire. Nici o organizație nu administrează tabăra, deci nu există nici un fel de servicii, inclusiv medicale.
M-am alăturat unei echipe de medici de la o clinică privată locală care ofereau consultații gratuite pentru o zi. Sosirea noastră a fost primită cu o căldură copleșitoare. Am consultat cel puțin 150 de pacienți. Afecțiunile variau de la hipertensiune arterială la boli cronice precum diabetul și problemele renale, dar și infecții precum hepatita și scabia. Am văzut mulți copii cu varicelă, gastroenterită, diaree și infecții respiratorii. Pentru mulți dintre acești oameni, ajungerea la un medic a devenit o călătorie aproape imposibilă, care necesită efort, energie și resurse pe care nu toți le au.
Un pacient de 46 de ani avea o rană gravă la picior, cauzată de schije, și avea nevoie de cârje pentru a se deplasa. Suferea și de hipertensiune, dar nu putea ajunge la spitalul Al Rantisi din apropiere, care funcționează doar parțial și oferă servicii în principal copiilor și pacienților oncologici. Să meargă pe jos până la un alt spital era clar imposibil pentru el. Pentru a ajunge la un medic care să-i evalueze hipertensiunea și să-i prescrie medicație, ar fi trebuit să plătească cel puțin 8 dolari pentru transport. Este o sumă uriașă pentru oamenii din taberele de refugiați care abia își asigură mesele zilnice.
Întârzierea îngrijirilor medicale, combinată cu lipsa medicației și condițiile de trai greu de imaginat, agravează bolile și poate fi chiar fatală. Totul ar putea fi prevenit dacă asistența medicală de bază s-ar întoarce în Gaza, în special sub umbrela unei organizații mari precum UNRWA. După Nakba, UNRWA a jucat un rol esențial în înființarea serviciilor medicale de bază pentru refugiații palestinieni din Gaza. A înființat clinici în fiecare tabără de refugiați, asigurând un nivel minim de îngrijiri gratuite. Înainte de război, UNRWA opera 22 de clinici în întreaga Fâșie Gaza. Conform unui raport recent, doar șase dintre ele mai sunt funcționale astăzi.
Situația spitalelor este la fel de sumbră. Doar 19 dintre cele 34 de spitale din Gaza sunt parțial funcționale – și aici cuvântul cheie este „parțial”. Majoritatea secțiilor nu funcționează din cauza distrugerilor suferite. În întreaga Fâșie Gaza există acum doar 2.200 de paturi pentru pacienți internați, pentru a servi două milioane de oameni. Înainte de război, doar spitalul Al Shifa avea 700 de paturi. Numeroase servicii medicale, inclusiv analize de laborator, intervenții chirurgicale și tratamente, nu mai sunt disponibile pentru că nu există materiale sau medici care să le efectueze.
Distrugerea facilităților medicale și deposedarea locuitorilor din Gaza au transformat dreptul la sănătate într-un privilegiu. Avem nevoie urgentă de o intervenție care să se concentreze nu doar pe reconstrucția spitalelor, ci și pe reînființarea clinicilor de îngrijire de bază și pe ajungerea la cei mai vulnerabili din taberele de refugiați. Fără această abordare, vom continua să asistăm la o catastrofă umanitară tăcută, care nu face titluri de presă, dar care ucide încet, zi de zi, oameni care ar putea fi salvați cu resurse minime.
De ce este important:
Această analiză scoate la lumină o criză medicală ignorată de presa internațională, arătând că lipsa violenței spectaculoase nu înseamnă îmbunătățirea situației. Colapsul tăcut al sistemului de sănătate din Gaza ucide zilnic oameni care ar putea fi salvați cu resurse minime. Accesul la îngrijiri medicale de bază a devenit un lux, iar cei mai vulnerabili – refugiații din tabere – plătesc prețul suprem. Este esențial ca comunitatea internațională să înțeleagă că reconstrucția spitalelor nu este suficientă; este nevoie de o intervenție coordonată care să restabilească clinici de bază și să ajungă la cei care nu se pot deplasa. Fără această abordare, criza umanitară din Gaza va continua să se adâncească, iar dreptul la sănătate va rămâne un vis imposibil pentru milioane de oameni.
