Tragedia din satul Myla, din 29 august, rămâne un mărginime dureroasă a noii realități. O singură atacă asupra unui depozit de muniție a ridicat la cer 38 de vieți. Doar câteva zile mai târziu, pe 1 septembrie, alți 12 ucraineni au murit în atacuri răspândite pe întreg teritoriul țării. Nu sunt daune colaterale izolate; sunt semnătura unei strategii deliberate de aterorizare a populației civile, concepută pentru a sparge rezistența morală înainte ca infanteria să ajungă pe linia frontului.
Dar pe pământ, povestea este altfel. Deși cerul plouă foc, botile ruse nu reușesc să traducă superioritatea aeriană în câștiguri terestre semnificative. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank respectat din Washington, a calculat că în august Rusia a câștigat controlul ferm pe doar 90 de kilometri pătrați. Pentru a pune lucrurile în perspectivă: este mai puțin de o cincime din ceea ce au reușit să ocupe în augustul anului trecut. Vărsătura de vară (iunie-august) a adus Moscovei doar 160 km², comparativ cu 1.440 km² în același interval al lui 2023 – o scădere de 90% a performanței ofensive. Armata rusă se mișcă cu greutate, îngreunată de propriile pierderi.
Și pierderile sunt stupefiante. Statul Major al Forțelor Armate Ucraine raportează 42.020 de ruși uciși sau răniți doar în august, un număr aproape identic cu cel din iulie (42.860) și semnificativ mai mare decât în iunie (39.290). Deși Al Jazeera nu poate verifica independent aceste cifre, tendința este clară: rata de atriție a crescut cu 25,8% față de primăvară. Nu este un accident, ci o constantă. Ucraina estimează că Rusia recrutează aproximativ 32.500 de oameni pe lună – mult sub nivelul pierderilor. Președintele Volodymyr Zelenskyy a avertizat public că Vladimir Putin pregătește o nouă mobilizare masivă pentru octombrie, de 300.000 de reclute sau chiar mai multe, încercând să umple gropurile dintr-un front care mănâncă oameni ca un moloch.
Epicentrul acestei morți este Kostiantynivka, cel mai meridional oraș din „centura de forțe” a Ucrainei din regiunea Donetsk. Putin a făcut capturarea sa o prioritate absolută. Astăzi, rușii controlează doar o parte din oraș, dar s-au infiltrat în peste 70% din el, trimițând grupări mici, izolate, să lase provizii și să aștepte întăririle. Este o tactică desperată: transformă orașul într-un „zonă gri” permanentă, unde operatori ucraineni de drone vânătesc soldați ruși zi de zi, noapte de noapte, într-un ciclu vicios de atriție. Noua decizie a comandantului suprem Mykhailo Drapatyi de a întări flancurile la Sloviansk și Dobropilia, lăsând frontul Kostiantynivka neschimbat, sugerează o strategie deliberată de „luptă de amânare” urbană, similară cu cele din Bahmut, Pokrovsk sau Chasiv Yar: să îngreunezi inamicul, să-l sărutești pe el în beton și ruine, să-l extenuezi.
În timp ce rușii se bat cap în cap cu propriile pierderi la est, Ucraina a mutat focul strategic la adâncimea teritoriului rus. Forțele de Sisteme Neopilotate (SBS) au distrus 33 de elemente de apărare antiaeriană, radare și rampă de lansare a dronelor doar în august, aducând totalul anual la 263. Paralel, rafineriile continuă să arda: 12 lovite în august, alături de două instalații de procesare a gazului și trei terminale de transbordare a petrolului. Ultimele lovești au ajuns la Iaroslavl (rafineria Ianos), Kiriși și Ust-Luga, la 800 de kilometri de graniță, aproape de Petersburg. Mesajul este clar: nicio parte a machinei de război ruse nu este sigură.
Impactul economic este deja simțit de rusul obișnuit. Exporturile de petrol din portul Novorosiisk au căzut de la 800.000 barele/zi în iulie la 350.000 în august. Flota Mării Negre este blocată în port, incapabilă să escorteze petrolierele comerciale sau cele din „flota umbră”. Putin a fost forțat să interzice exportul de motorină până la sfârșitul septembrie și să cumpere benzină din străinătate – o umilință pentru o putere energetică. În Crimeea ocupată, benzina a devenit un lux: guvernatorul impus de Moscova, Sergei Aksionov, a recunoscut că aprovizionarea „nu îndeplinește nevoile locuitorilor”. Cozi la benzinării și prețuri galopante devin noua normalitate în Rusia profundă.
Zelenskyy a anunțat contromăsuri pentru scenariul în care rușii vor echipa navele civile cu armament ușor, echipamente de război electronic și personal militar. Războiul a intrat într-o fază asimetrică, unde tehnologia ieftină (dronele) distruge infrastructura scumpă (rafinerii, rachete, nave), și unde economia devine câmpul de luptă decisiv. Ucraina nu mai luptă doar pentru teren, ci pentru a face războiul prea scump pentru a fi susținut.
De ce este important:
Această analiză dezvăluie că războiul a intrat într-o fază paradoxală: Rusia domină cerul cu tehnologie nouă (dronele cu reactie), ucizind civili și supraîncărcând apărarea, dar se prăbușește pe pământ sub greutatea propriilor pierderi umane și a unei economii lovite la inimă. Ucraina, deși presată aerian, a mutat inițiativa strategică, lovind sistematic nervurile logistice și energetice ale adversarului. Cursa dintre mobilizarea rusă din octombrie și capacitatea Ucrainei de a strangula economia de război va decide, probabil, toamna anului viitor. Nu este mai vorba de linii de front, ci de capacitatea de rezistență a două societăți.
